„Dacă s-au închis ochii trupești, la mine s-au deschis cei sufletești”

31 octombrie 2023

De câte ori v-ați confruntat cu situații în care neputința părea să pună un zid impenetrabil între voi și visurile voastre, iar atunci tot rostul vostru se simțea foarte vulnerabil în fața piedicilor unei vieți care ne pune, într-adevăr, destul de des la încercare?! În acele momente, tindem să dăm glas celor mai necugetate gânduri, rostind cuvinte grele care nu sunt altceva decât articularea unor emoții de furie imposibil de stăpânit, cuvinte precum „îmi urăsc viața”. Tot atunci, credem că nu există soluționare la problemele cu care ne confruntăm și că viața ne pedepsește nedrept. În situații ca acestea, alții v-ar sugera să dați crez citatelor motivaționale pe care le regăsiți în diferite surse. Noi, însă, vă propunem să dați crez unei povești cât se poate de veridice a unui om care, deși suferind de o condiție medicală gravă, a biruit viața, gâsindu-și acea putere interioară pe care cu toții o avem în noi și pe care o vom debloca printr-un singur mod: prin credință. Este vorba despre Mirela Murar, medic psiholog pentru persoane cu probleme de sănătate speciale și pentru aparținătorii lor, dar și fondatoarea Asociației „Speranță, Lumină și Armonie” (ASLA) din localitatea Voiniceni, care își propune să-i învețe pe oameni că dincolo de orice duferință, viața continuă, căci există o soluție pentru orice impediment. În cele ce urmează, veți afla detalii relevante despre această asociație și despre schimbarea care i-a deblocat Mirelei Murar noi simțuri și noi oporutunități.

Reporter: Cum a luat ființă această asociație?

Mirela Murar: Asociația „Speranță Lumină și Armonie” s-a înființat în anul 2017. Mi-am dat seama că lucrurile mici, pot avea un impact foarte mare. Grupul nostru țintă sunt în general persoanele vârstnice, dar nu numai. Prin noțiunea de a dărui, multă lume crede că trebuie să dai o sumă de bani. Nu! Uneori dacă îi dăruiești omului cinci minute să îl asculți, e un dar, iar dacă îl asculți o oră e și mai bine. Mi-am dat seama cât de ușor este să faci bine. Și așa a luat ființă asociația.

Activitățile membrilor asociației

Rep: Ce activități desfășurați în cadrul acestei asociații?

M.M.: Avem diferite activități, în general cu persoanele vârstnice. Săptămâna trecută am avut și cu copii pe dezvoltarea abilităților sociale, comunicare, munca în echipă, creșterea gradului de toleranță. Cu vârstnicii facem excursii. Anul acesta am avut șase excursii, iar dacă vremea ține cu noi, vom mai avea excursii și după jumătatea lunii noiembrieRep: Cât de mare este comunitatea creată în jurul acestei asociații?

M.M.: Comunitatea nu este mare. Sunt aproximativ 30-40 de persoane care răspund acțiunilor noastre în mod constant. În rest mai sunt persoane care vin odată sau de două ori pe an.

Rep: Care ați spune că este cea mai importantă învățătură pe care doriți să o propovăduiți în această comunitate?

M.M.: Noi, oamenii, avem resurse, dar trebuie să ni le descoperim. În orice situație ne aflăm, există unelte noi, doar că nu le știm folosi. Uneori există situații care ne provoacă. Pentru mine, pierderea vederii a fost o provocare fiindcă mi-a extins limitele. Aproape șapte ani a durat procesul ca să accept situația. Îmi spuneam <<lupt, lupt, lupt>>! Este foartea importantă încrederea: încrederea că eu pot, încrederea că altcineva poate și încrederea că Dumnezeu știe necazul sau provocarea noastră. Și apoi găsim resursele. Dar până nu ne acceptăm, nu le vom găsi. Dacă s-au închis ochii trupești, la mine s-au deschis cei sufletești și am început să-mi descopăr ceea ce de fapt aveam și nu știam că am, acele resurse care îți dau putere să reușești și să crezi că dincolo de orice suferință, viața are sens.

Localizarea asociației

Rep: Aveți un sediu propriu-zis în care desfășurați activitatea asociației?

M.M.: Sediul Asociației este în Voiniceni, nr. 7C, este pe adresă de domiciliu deoarece nu ne-am permis să închiriem un spațiu. Cu timpul, probabil, vom reuși să avem un loc al nostru dacă vom mai avea sponsorizări, sume modice, dar pe care le adunăm ca să putem susține un spațiu. Proiectul nostru este foarte frumos, dar și necesită mulți bani, în sensul că ne dorim să avem un loc central, o zonă de interes, în care toată lumea să se poată aduna și în care să avem spații pentru săli de conferință, pentru serile de iarnă care sunt lungi, pentru săli de lectură, sau pentru proiecție de film, sau pentru diferite activități diverse pe teme de interes, iar vara să avem o mică gospodărie în care fiecare să poată să dea de mâncare la un pui, să pună o roșie în grădină, să facem împreună terapie prin muncă.

Rep: Care sunt activitățile pe care vă propuneți să le înfăptuiți în viitorul apropiat?

M.M.: . Acum am lansat o provocare bunicilor pentru un târg de Crăciun. Obiecte decorative pentru brad din munca manuală. Acestea vor fi comercializate în scop caritabil. Aș vrea să implic și copiii, să aibă un stand și ei, iar banii din produsele vândute să fie donați la un centru de vârstnici, sau să fie utilizați pentru achiziționarea de cadouri care vor fi dăruite ulterior acestor bătrânei, căci obișnuim să mergem la colindat în fiecare an și astfel ar fi o ocazie prielnică pentru a le bucura sufletul.