Bolile copilăriei

Se spune că este bine ca fiecare să treacă prin experienţa bolilor copilăriei. Adevărat sau nu, este clar că în momentul în care ai contactat una dintre boli dobândeşti imunitate, lucru care te fereşte de îmbolnăviri mai grele la vârste înaintate din acest punct de vedere (peste 20 de ani). Cu toate acestea, medicina modernă pune la dispoziţie vaccinuri contra rubeolei, rujeolei şi oreionului. Copii sunt predispuşi acestor boli datorită faptului că majoritatea timpului şi-o petrec cu alţi copii, fie la grădiniţă sau la şcoală, iar bolile copilăriei sunt uşor transmisibile. Nici părinţii nu sunt mai feriţi, putând contacta fosrte uşor boala de la copii. “Am luat oreion de la fiica mea când ea era la grădiniţă. A fost foarte urât, am stat umflată şi am avut dureri cumplite vreo 3 săptămni”, mărturiseşte Maria, 34 ani.

Rujeola

Cunoscută popular ca pojar, rujeola este o boală acută şi foarte contagioasă, produsă de virusul rujeolic şi caracterizată prin febră, probleme respiratorii, complicaţii frecvente şi imunitate durabilă. Virusul care o cauzează nu este unul rezistent la mediu, iar sursa de infecţie este exclusiv omul bolnav, cu diverse forme de boală, neexistând purtători sănătoşi. Contagiozitatea bolnavului se manifestă în ultimele două zile de incubaţie şi până în ziua a cincea de la apariţia erupţiilor la nivelul pielii. Calea de transmitere este aerogenă, prin picături la distanţe mari. Receptivitatea bolii este generală, iar copiii în vârstă de până la 4-6 luni posedă anticorpi materni. Rujeola este cel mai des întâlnită în lunile reci ale anului, până în luna mai.
Morbiditatea prin rujeolă s-a redus considerabil după întroducerea vaccinării. În România, în fiecare an, 10-15% din copii contactează boala.
Perioada de incubaţie a bolii durează 8-17 zile. Pot apărea complicaţii, cauzând laringita acută, bronşiolita, bronhopneumonii, bronşite purulente, pneumonie virală, stomatită sau chira-encefalită.
Rujeola la copiii vaccinaţi evoluează în forme uşoare, fără complicaţii, dar pot fi şi forme mai grave, în cazul în care imunitatea postvaccinală nu este stabilă, durabilă.
Boala evoluează mai grav la adulţi decât la copii, manifestându-se cu febră mare, intoxicaţie pronunţată, neurotoxicoză, exantemul caracteristic confluent, tuse chinuitoare. Complicaţiile apar mai rar, dar evoluează mai grav. Rujeola la gravide în primele 2-3 luni ale sarcinii poate produce malformaţii congenitale.

Rubeola

Rubeola este o boală infecţioasă acută eruptivă, manifestată la copil, dar şi la adult. Se caracterizează clinic prin erupţie, febră şi limfadenopatie. Infecţia fetală determină malformaţii congenitale. Rubeola evoluează sporadic sau epidemic, cu numeroase forme atipice şi prezintă o periodicitate multianuală (6-9 ani), dar şi sezonieră, de iarnă-primăvară. Formele clinice mai severe apar la adulţi.
Complicaţiile pot fi artrite, artralgii prezente la o treime din femeile care fac boala, dar nu şi la copii sau bărbaţi). Manifestările hemoragice au o incidenţă mare, cel mai frecvent la copii. Encefalita hemoragică este cea mai gravă, dar şi rară, rata de mortalitate fiind de 20-50%.
Rubeola congenitală este o boală gravă, dar ţine şi de vârsta fătului în momentul infecţiei mamei. Boala poate evolua spre moartea fătului, avort sau naştere prematură. Simptomele rubeolei congenitale pot fi temporare (greutate la naştere mai mică), permanente (surditate) sau evolutive (miopie). Transmiterea bolii este un aeriană, prin picături, iar receptivitatea este generală.
La gravidele receptive se indică întreruperea sarcinii, iar la cele care refuză, administrarea de imunoglobuline specifice. Imunitatea activă este indicată începând din copilărie, dar şi la populaţia feminină în vârstă de 15-18 ani.

Oreionul

Este o boală infecţioasă virală acută, extrem de contagioasă. În general, se manifestă prin inflamarea glandelor parotide, principalele glande salivare. Oreionul se transmite pe cale aeriană, iar perioada în care epidemiile sunt des întâlnite este iarna. Cel mai frecvent sunt afectaţiţ copiii. Incubaţia durează între 17 şi 21 zile, fiind urmată de o frebră moderată şi de dureri de urechi timp de una-două zile. Bolnavul este contagios cu o săptămână înainte de apariţia simptomelor şi 8 zile dupa apariţia lor. Inflamaţia glandelor parotide apare mai întâi pe o parte, apoi în ambele părţi şi se manifestă printr-o tumefacţie, care acoperă şanţurile din spatele maxilarului. Evoluţia este de cele mai multe ori benignă, iar boala regresează de la sine, în aproximativ zece zile.
Oreionul ia, în unele cazuri, o formă gravă, putând cauza meningită, encefalită, pancreatită. Tratamentul simptomatic constă în administrarea de medicamente care combat febra şi, în cazul unor dureri mari, a antiinflamatoarelor. Odihna la pat este extrem de necesară în caz de atingere testiculară, precum şi imobilizarea burselor cu un suspensor.Pentru prevenţie există un vaccin eficace, propus adolescenţilor şi adulţilor tineri, care nu au facut oreion, precum şi copiilor trecuţi de vârsta de 1 an. Vaccinul destinat copiilor mici este asociat cu cel al rubeolei si rujeolei (vaccinul R.O.R.). În ceea ce priveşte regimul alimentar în oreion, acesta trebuie să excludă dulciurile concentrate şi grăsimile. Izolarea la domiciliu este în medie de 2 săptămâni.
Corina ALBOTA