Biserica din Nadasa saracita de valori inestimabile

Într-un loc pitoresc, cu oameni harnici, iubitori şi păstrători de tradiţie, la Nadăşa, sta la loc de cinste biserica devenită monument istoric, însă acum vaduvita de podoabele ei de odinioara. Construită între anii 1714-1719 ca manăstire, unde ultimii doi călugări au fost spânzuraţi de propria lor barbă, este reinfiintata în anul 1800 la Nadăşa ca biserică greco-catolică. În anul 1977, vine în sat preotul Lucian Suciu, care din pricina inundaţiilor din acea vreme mută biserica în locul unde se află şi acum: intrarea în localitatea Nadăşa din spre Reghin.
Preotul a început să colecteze obiecte, cărţi şi icoane, în acea perioadă Nadăşa fiind cea mai bogată localitate de obiecte de patrimoniu. Astfel în anul, 1994 cu sprijinul Direcţiei de Cultură Mureş şi Departamentul Culturii Bucureşti a reuşit să facă din biserică muzeu, devenind primul muzeu de artă românească religioasă într-o biserică. Însă, cu toate că preotul şi-a propus să facă aici un centru cultural, nu a reuşit, pentru că în anul 1996 hoţii zdrobind sistemul de alarmă a bisericii au furat 11 icoane. S-au făcut anchete, însă făptaşii nu au fost de găsit. Pe când apele au început să se liniştească iar locuitorii şi preotul satului au trecut peste durerea pricinuită de spargerea muzeului, după doar doi ani liniştea le-a fost din nou tulburată. „În anul 1998 a avut loc a doua spargere, când s-au furat aproape toate icoanele, icoane pe sticlă, pe lemn dar şi două cărţi din colecţia de carte religioasă. De data aceasta hoţii au fost prinşi, s-a făcut o reconstituire însă după trei zile au fost eliberaţi. Poliţia a reuşit să recupereze trei icoane şi două cărţi. Timp de zece ani, din 1998 până în decembrie 2008 a durat procesul. Iar în decembrie am primit hârtie de la tribunal cum că au trecut zece ani de la spargere şi se prescrie procesul”, declarat preotul din Nadăşa.
După atâta timp trecut de la spargerea muzeului atât preotul cât şi localnicii sunt încă trişti pentru că valorile lor au dispărut. „Toată strădania noastră a fost în zadar. Pe cine să acuz? Acum biserica muzeu a rămas doar ca monument istoric fără podoabe, cu importanţă istorică. Restul obiectelor care au mai rămas au fost predate la Protopopiatul Târgu-Mureş. Eu am rămas cu truda, sătenii sunt demoralizaţi. Îmi vine să plâng de fiecare dată când intru în muzeu”, a conchis preotul.