Cristian Porav de la lupta cu atacantii la lupta cu focul

Cristian Porav, unul dintre fostii componenti ai ASA-ului din perioada de dupa 1989, a renuntat la activitatea sportiva. El se afla in prezent in slujba cetatenilor, fiind locotenent la Centrul Operational Judetean, compartimentul Secretariat Tehnic Permanent, la unitatea de pompieri de pe strada Horea din Targu- Mures.

Reporter: Care a fost perioada in care ati jucat si ce amintiri aveti?
Cristian Porav: Am fost fundas la ASA intre 1989 si 2002, sub indrumarea antrenorului George Ciorceri. Ii aveam coechipieri, printre altii, pe Tibi Gabor, Flavius Moldovan, care-mi era coleg de camera, Horatiu Cioloboc, Stanciu, Ciula, sau fratii Miclea. Eram in jur de 35 de jucatori si eram impartiti in doua grupe. In sezonul 2002-2003, am jucat la Baia Mare, dupa care am revenit la ASA, in divizia C. Am fost la un pas de promovare in acea editie, dar am ratat spre final. Intre 2005 si 2008 am jucat la Sovata, dupa care am renuntat la fotbal.
Rep.: Aveti totusi varsta unor jucatori din actuala echipa…
C.P.: Da, majoritatea jucatorilor mi-au fost colegi. Cu cei mai apropiati de varsta mea ma cunosc foarte bine. Cred ca a fost ultima generatie de juniori valorosi ai ASA. Eu am renuntat pentru ca am vrut sa raman acasa. Din 2002 sunt casatorit si pentru performanta trebuia sa plec la o echipa care mi-ar fi oferit posibilitatea de afirmare. N-am mai vrut sa plec din oras si acasa nu era echipa. Am mai avut oferte si in 2007, dar le-am refuzat.
Rep.: Ce parere aveti despre pozitia noii formatii a orasului?
C.P.: Sunt foarte surprins de parcursul lor din tur. Ramane de vazut cum vor face fata in retur. Concurenta este mare.
Rep.: Cum v-ati orientat spre aceasta noua cariera?
C.P.: Am urmat intre timp cursurile Facultatii de Stiinte Economice si Administratie Publica, am absolvit-o in 2005 si cautam ceva in domeniu. M-am angajat in 2006 la pompieri, mai intai ca servant pe o masina de intervenetie. Imi doream un salariu sigur si o cariera pentru viitor.
Rep.: Aveti satisfactii in acest nou domeniu?
C.P. Este greu sa exprimi in cuvinte satisfactia morala care mi-o ofera aceasta meserie.
Rep.: Este totusi un domeniu cu un oarecare grad de risc.
C.P.: Sunt intr-adevar si situatii cu grad mai ridicat de risc. Cu toate acestea, munca noastra inca nu este suficient apreciata. Cred ca in timp acest lucru se va schimba. Dar satisfactia care ti-o ofera o misiune dusa cu bine la capat, ideea de a face bine nu ti le ofera multe meserii.