Tineri debutanți în artă și jurnalism. Violonistul Ákos Bartha continuă cu pasiune tradiţia familiei

„Muzica este ceva de moment, nu e ca o pictură care mereu transmite aceleași sentimente. În funcţie de starea mea pe scenă, fie durere sau fericire, ce simt pe moment voi transmite publicului“, a spus cu multă sensibilitate și pasiune talentatul Ákos Bartha, care m-a impresionat în toate felurile posibile. Ákos este elev în clasa a 12-a la Colegiul Naţional de Artă din Târgu Mureş, unde studiază vioara.

Reporter: De ce ai ales să cânți la vioară? Ce te-a atras la acest instrument?

Ákos Bartha: M-am născut într-o familie de muzicieni: mama, tatăl și sora mea cântă la vioară și de mic mi-a fost transmis gustul pentru muzică, în special vioara, pentru că de obicei vioara cântă cele mai importante melodii în orchestră și sunetele pe care le scoate mă fascinează complet.

Rep.: Dacă vioara nu ar fi existat ai mai fi cântat la vreun instrument sau nu ai mai fi cântat deloc?

A.B.: Pentru mine să nu cânt e ca şi cum nu aș respira. De fapt, eu cânt și la chitară, particip și la proiecte de muzică jazz și clasică, dar aș cânta și la bas. Așadar, dacă vioara nu ar fi existat, aș fi cântat la alte instrumente.

Rep.: Ai avut interacțiuni cu publicul după un spectacol? Cum reacționezi la feedback negativ? Dar la cel pozitiv? Prin ce stări ai trecut?

A.B.: Este cel mai plăcut sentiment în urma interpretării, îmi place să vorbesc cu publicul, să aud opinii diferite despre muzica mea, chiar dacă eu știu  ce am făcut bine și ce nu. Dat fiind faptul că sunt un perfecționist e suficient ca să fiu eu mulțumit de muzica mea, cât despre feedback-ul negativ, reacționez bine la el și îl consider o cale de evoluție. Apreciez și feedback-ul pozitiv, mă bucură foarte mult, însă nu este atât de important, pentru că prefer să fiu eu mulțumit de mine.

Talentul şi munca merg mână-n mână cu o cultură vastă

Rep.: Când ai avut cele mai mari emoții?

A.B.: Nu prea am avut emoții fiindcă am cântat de mic în fața publicului larg și m-am acomodat, am devenit mai extrovertit, deși cele mai mari emoții le-am avut când am cântat cu Filarmonica de Stat din Târgu Mureș un solo Bruch partea a treia. Probabil că acolo am avut emoții mari fiindcă nu am mai cântat niciodată cu o orchestră așa de mare, iar eu să fiu cel care are un solo mi s-a părut de-a dreptul uimitor. Pot spune că e una dintre cele mai mari realizări ale mele. Am mai cântat apoi alături de Filarmonica mureşeană, însă nu am mai avut așa emoții mari.

Rep.: Ce gen de muzică asculți în timpul liber?

A.B.: Depinde de starea mea de spirit, dar de la  jazz și funk până la metal sau chiar și rock, trupa mea metal preferată fiind Slipknot. Cred că așa îmi pot dezvolta urechea muzicală și consider că o cultură muzicală vastă este importantă pentru fiecare om, în special pentru artiști. Muzica fiind un univers atât de vast, e bine să știm puțin din toate.

Rep.: Cine e Ákos atunci când nu cântă la vioară?

A.B.: Mă văd ca o persoană outgoing și curioasă, curiozitatea fiind cea mai importantă calitate a unui artist. Îmi place să mă uit la baschet, la întrecerile din Formula 1 și să ies cu prietenii. Cred că viața socială e primordială în adolescență.

Rep.: Care a fost un moment crucial în viața ta ca violonist?

A.B.: Vara trecută am fost la un masterclass cu concertmaestrul de la Orchestra din Budapesta și am avut deosebita ocazie să o aud cântând la un concert. A cântat cu Filarmonica compoziţia „Rondo Capriccioso“ de Camille Saint-Saëns şi m-am simțit foarte emoționat, dar mai mult de atât, m-a inspirat astfel că am mai studiat o dată melodia și mi-am perfecționat tehnica. Așadar acela a fost momentul în care am decis că voi fi violonist. Înainte de acest moment aveam îndoieli în privința viitorului meu job, pentru că am mai multe hobby-uri, dar le voi practica în continuare.

„Îmi doresc să fiu unic“

Rep.: Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ai fi fost admis la Colegiul Naţional de Artă din Târgu Mureş?

A.B.: Sincer să fiu, chiar și eu mi-am pus întrebarea asta, dar totuși cred că aș face muzică, poate nu clasică, însă sunt sigur că nu aș mai cânta la nivelul meu, pentru că pe mine mă motivează concurența și îmi doresc să fiu cel mai bun. Desigur, cu ambiție oricine poate cânta la fel de bine ca un elev de la liceul meu, însă mie îmi place concurența fiindcă mă antrenează.

Rep.: Ai avut vreodată îndoieli în privința carierei tale muzicale sau ai vrut vreodată să renunți la muzică?

A.B.: Da, desigur. În clasa a opta m-am gândit destul de mult dacă viitorul meu este la liceul de muzică sau nu, fiindcă era perioada de carantină când toți muzicienii au făcut eforturi pentru a se face auziți, fiindcă muzica fără oameni nu are rost, iar în pandemie veniturile din muzică erau scăzute și m-am gândit ca niciodată nu știi când sau cum s-ar putea întâmpla încă o dată, dar am rămas totuși cu muzica sperând la vremuri mai bune, exact așa cum e acum.

Rep.: Ai un idol în viață care te inspiră?

A.B.: Nu vreau să mă asemăn cu nimeni, îmi doresc să fiu unic și diferit atât pe plan muzical, cât și în viața personală, dar încerc ca atât de la tatăl meu, de la mama mea și de la toți oamenii pe care îi întâlnesc să iau lucrurile bune sau gesturile pe care le apreciez și să le dau mai departe.

Rep.: Consideri că succesul este veșnic?

A.B.: Chiar dacă îmi voi găsi o nișă perfectă pe plan muzical, muzica trebuie să evolueze fiindcă oamenii evoluează, vremurile se schimbă și nevoile devin diferite, așa că și muzica trebuie să se schimbe. Consider că muzica clasică nu prea poate fi reinventată sau adăugate melodii noi, fiindcă, cred eu, tot ce a fost compus a fost făcut de marii compozitori. Eu m-aș plictisi să cânt în același gen de muzică și din acest motiv cânt în trupe de diferite stiluri. Poate ar trebui să se facă odată pe an la Filarmonică un concert în care să se cânte muzică clasică nouă ca să ne obișnuim cu ea.

Rep.: Ce avantaje aduce muzica? Ce dezavantaje aduce?

A.B.: Personal prin muzică am cunoscut oameni, este un mod de relaxare și prin audiţie, dar și când cânți. Prin intermediul ei îţi poţi trăi sentimentele foarte puternic, acestea fiind hrana sufletului. Ca dezavantaje, pentru producătorii de muzică ar fi că industria muzicală nu a stat niciodată prea bine la capitolul financiar, dar dacă aș deveni muzician nu aş face-o pentru a mă îmbogăți financiar, ci sufletește.

Rep.: Care este planul tău de viitor?

A.B.: Pe viitor mi-ar plăcea să cânt operă în Cluj cu o orchestră, dar aș încerca și acolo cât mai multe tipuri de muzică, pentru ca acum cânt și într-o trupă de jam sessions, un fel de improvizație, cânt într-o trupă cu basul şi am fost implicat într-un proiect de muzică techno cu vioara, fiindcă îmi place să mă dezvolt pe cât mai multe planuri muzicale.

A consemnat Briana BLOJ