Copos, omul de paie al unui cuib de afacerişti

Un scenariu diabolic şi pervers pus la cale de un grup de oameni de afaceri din România, lideri şi membri ai Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), pentru a deţine frâiele economiei ţării a prins cheag. Omul de legătură dintre interesele financiare ale mai multor corporaţii precum Tofan, Rompetrol, Grivco, Avon, Ana Group, Elvila, Ţiriac Holdings şi politica economică a României este însuşi ministrul de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniile mediului de afaceri, George Copos.

Aşa numiţii oameni de afaceri, cu rădăcini adânci în mai toate partidele, unii dintre aceştia deţinând chiar funcţii de conducere în partide politice, reuniţi în Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) şi-au atins scopul, odată cu schimbarea puterii de la Palatul Victoria. Şi asta pentru că, în cursul anului trecut au făcut mai multe presiuni pe lângă Executiv pentru a-şi impune un om în ecuaţia guvernamentală, dar odată cu accederea PUR şi a PNL la gurvernare nu mai au nici o problemă. Altfel spus, noul Executiv, prin voinţa unor miniştri va lucra în folosul oamenilor de afaceri grupaţi în această asociaţie, dovadă în acest sens stând însuşi Gheorghe Copos, ministrul de stat pentru coordonarea activităţilor din mediul de afaceri, în acelaşi timp membru fondator al AOAR. Prima dovadă în acest sens ne-a oferit-o Copos în primele zile de la preluarea mandatului guvernamental, când a solicitat amnistia fiscală în cazul societăţilor private care au acumulat datorii istorice, reacţie urgent amendată de ceilalţi colegi de guvernare. E doar primul pas făcut de Copos, întrucât ne îndoim că nu va reuşi sau cel puţin va încerca din răsputeri să-şi ducă la îndeplinire misiunea trasată de colegii de afaceri din AOAR.

De la opincar la vicepreşedinte

Intrarea sătmăreanului George Copos în politică, cu toate că evenimentul s-a produs exact la spartul alegerilor generale, nu a şocat pe nimeni. Şi asta pentru că sunt binecunoscute ambiţiile sale politice şi financiare (aşa cum a arătat atât în perioada regimului comunist, dar şi după căderea acestuia), sfere între care se pare că nu a trasat niciodată o linie de demarcare clară, cele două sfere aflându-se de fapt într-o interdependenţă perfectă. Copos şi-a motivat decizia intrării în PUR prin faptul că "a sosit momentul" ca oamenii de afaceri să se implice în politică, aducând în discuţie şi apropierea sa faţă de omul de afaceri Dan Voiculescu, dar şi faţă de partidul pe care acesta îl conduce. Copos a menţionat, totodată, că a fost atras de “strategia şi filosofia” pe care o au membrii PUR. Dacă “filosofia” PUR nu ne spune mai nimic, în ceea ce priveşte “strategia” umaniştilor putem opera cu date clare, cel puţin dacă avem în vedere că partidul pe care îl reprezintă a tot pendulat între PSD şi Alianţă în funcţie de direcţia din care bătea vântul schimbării puterii. Ascensiunea financiară a omului de afaceri George Copos, de fapt Gheorghe Copos, a fost îndelung dezbătută în presa vremii, făcându-se legătura dintre acesta şi fiul dicatorului comunist, Niculae Ceuşescu, rădăcini familiare şi liderului umanist Dan Voiculescu, însă pe altă “filieră”. Potrivit revistei Capital, averea lui Copos se cifrează undeva între 100 şi 150 milioane de dolari, derulând afaceri în mai multe domenii precum comerţ, industrie şi turism. Partea cea mai importantă a investiţiilor lui Copos a fost îndreptată spre turism. Grupul de firme Ana Hotels (Sport, Poiana şi Bradul din Poiana-Braşov, Crowne Plaza din Bucureşti şi încă două hoteluri pe litoral) este evaluat de acţionarul majoritar între 55 şi 60 milioane de dolari. Producatorul de motoare electrice Ana IMEP are o valoare de 30 milioane de dolari. Fabrica de la Piteşti a produs anul trecut peste 33 milioane de dolari şi ar putea depăşi în 2002 bariera unei cifre de afaceri de 40 milioane de dolari. Acţiunile la MobiFon, clubul sportiv Rapid, trustul de presa R (compania care editează cotidianul România liberă), o companie de transport rutier, terenuri în partea de nord a Bucureştiului, proprietăţile imobiliare şi colecţiile de artă contribuie la rândul lor cu peste 15 milioane de dolari la averea lui George Copos. De asemenea, omul de afaceri declară în aceeaşi publicaţie că a plecat “la drum” cu 500 de dolari, fără însă să menţioneze de unde şi cum a reuşit să scoată o sumă atât de mare după căderea regimului comunist. Ca orice business-man care doreşte să-şi menţină şi dezvolte afacerile, Copos a ştiut, ca în politică, când şi de cine să se lipească. Astfel, a intrat în marea familie a oamenilor de afaceri, grupaţi în Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România, care îşi desfăşoară activitatea de zece ani în ţară. Acolo i-a cunoscut mai bine şi a căpătat protecţia celor mai mari oameni de afaceri din ţară, mai exat pe Florin Pogonaru (preşedintele Central European Financial Services – CEFS), Viorel Cataramă (preşedinte-director general al grupului de firme ELVILA şi membru PNL), Ion Ţiriac (preşedintele Ţiriac Holdings Ltd şi apropiat al PSD), Dan Voiculescu (preşedintele holding-ului GRIVCO, grup de afaceri cu activităţi în: comerţ internaţional, servicii bancare şi financiare, producţie, proprietarul unuia dintre cele mai mari trusturi mass media din România şi nu în ultimul rând preşedintele PUR), Dinu Patriciu (preşedintele Rompetrol şi membru PNL), Monica Tatoiu (preşedinte Avon România, membru PUR) unii dintre aceştia simpli membri, alţii membri fondatori.

Amnistia fiscală sau nimic

Aşa cum am arătat, având în vedere “greutatea” membrilor acestei asociaţii, cei mai mulţi înregimentaţi politic, Guvernele care s-au perindat în ultimii zece ani în fruntea ţării au fost nevoite, vrând-nevrând, să ţină seama de poziţia adoptată de AOAR în diferite chestiuni ce ţin de sfera financiară, de la aprobarea unor legi până la politica fiscală adoptată de Executiv. Cea mai controversată chestiune care a ţinut, anul trecut, capul de afiş al intereselor acestei Asociaţii a fost şi rămâne şi în prezent amnistia fiscală în cazul societăţilor comerciale, sfidând astfel toate reglementările europene. Întrucât Ministerul Finanţelor nu le-a îndeplinit doleanţa, în ciuda presiunilor constante exercitate în acest sens, în martie 2004, reprezentanţii AOAR au cerut acordul FMI pentru ştergerea datoriilor istorice şi majorarea deficitului bugetar până la 7%. Într-o întâlnire cu delegaţia FMI, AOAR a propus "ştergerea completă şi imediată a datoriilor istorice înregistrate de societăţile comerciale". Motivaţia invocată a fost una de-a dreptul obraznică, mai exact, s-a susţinut că cele mai multe dintre aceste datorii au fost cauzate de schimbările de legislaţie şi evoluţiilor economice caracteristice perioadei de tranziţie, se arăta într-un comunicat remis de Asociaţie. Altfel spus, datoriile acumulate şi de societăţile patronate de membrii AOAR, semnificateive de altfel, nu au fost cauzate nicidecum de un posibil management defectuos, ci de legislaţie şi de alţi factori externi. Însă, în ciuda acestor presiuni constante atât asupra instituţiilor interne cât şi europene, poziţia promptă a oficialilor FMI nu a întârziat să apară. În acdrul întâlnirilor dintre reprezentanţii AOAR şi cei ai FMI, consumată în cursul lunii martie 2004, cei din urmă au arătat că “reprezentanţii FMI şi ai celorlalte organisme internaţionale nu acceptă aceasta idee”. Mai mult, reprezentanţii FMI şi-au manifestat puternic opoziţia în momentul în care Ministerul Finanţelor a elaborat un proiect de ordonanţă care prevedea tocmai o amnistie colectivă a firmelor cu datorii către stat, motivând că ar bloca procesul de aderare a ţării noastre către Uniunea Europeană şi ar fi în contradicţie cu angajamentele asumate de ţara noastră cu oficialii europeni.

Omul AOAR, în casa Guvernului

La câteva luni de la eşecul presiunilor exercitate în vederea amnistiei colective în cazul societăţilor private, AOAR iese pe piaţă cu o nouă “găselniţă” pentru a-şi impune punctul de vedere. Astfel, în luna septembrie, AOAR propune înfiinţarea la nivelul Guvernului a unui portofoliu “responsabil cu evaluarea proiectelor de acte normative din punct de vedere al competitivităţii economice”. La nivel declarativ, propunerea Asociaţiei viza respingerea de la adoptare a proiectelor de acte normative care ar putea determina încetinirea ritmului de creştere economică. "La nivelul unui ministru sau unui vicepremier să fie realizat testul de competitivitate economică. Nu mai trebuie să acceptăm legi care vin de nu ştiu unde sau constituie modelul dintr-o ţară şi să le aplicăm fără modificări în România", declara în cadrul unei conferinţe de presă Florin Pogonaru, preşedintele AOAR. Potrivit preşedintelui AOAR, acest membru al guvernului ar fi urmat să iniţieze şi să avizeze legislaţia din domeniul economic şi să asigure consultări cu mediul de afaceri pe marginea proiectelor de acte normative. De asemenea, se propunea ca această persoană să fie principalul responsabil dacă vor fi adoptate acte normative care nu ţin cont de părerile mediului de afaceri.

Copos, “motorul” afacerilor membrilor AOAR, în Guvern

Întrucât o schimbare în ecuaţia guvernamentală la acel moment ar fi fost practic, inutilă, având în vedere apropierea alegerilor, AOAR s-a reorientat, punând la bătaie un nou plan pentru impunerea punctului de vedere. Planul, pe cât de simplu, pe atât de diabolic: susţinerea unuia dintre membrii Asociaţiei pentru a accede la putere prin orice mijloace. În decursul a câtorva zile, s-a şi găsit “candidatul” potrivit, în persoana lui George Copos. Însă, de pe poziţia independentului, Copos, în ciuda susţinerii din partea reprezentanţilor mai multor partide, la rândul lor membri şi fondatori ai Asociaţiei, nu putea penetra în Guvern, de orice ar fi fost format în urma alegerilor, decât prin deţinerea unui carnet de membru de partid. Aşa se face că, în octombrie 2004, Copos face “sacrificiul” şi implicit primul pas spre un fotoliu guvernamental, înscriindu-se în PUR. Ascensiunea sa spre palatul Victoria s-a făcut, aşa cum se ştie, fără nici un efort din partea acestuia. Nu a fost un militant în campania electorală, nu s-a remarcat prin absolut nimic pe plan politic pentru a fi impus în Guvern. Însă, aşa cum am arătat, motivaţia prezenţei lui Copos în Guvern şi încă de pe o poziţie de conducere se conjugă cu multe zerouri. Aşa se face că, la câteva zile de la preluarea mandatului ministerial, Copos face primul pas pentru ducerea la îndeplinire a “misiunii” trasate de oamenii de afaceri din AOAR. Mai exact, propune amnistia fiscală pentru societăţile cu capital privat care au acumulat datorii, însă atât premierul Călin Popescu Tăriceanu, cât şi ministrul Finanţelor, Ionuţ Popescu, au refuzat categoric pe această temă. Până când? Probabil până vor interveni în forţă Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, Viorel Cataramă şi colegii.
Memoranda ONAC

Comunicat de presă AOAR, 1 martie 2004

“Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) a avut o întrevedere la sediul asociaţiei cu delegaţia Fondului Monetar Internaţional. Din partea FMI au participat negociatorul şef pentru România, domnul Neven Mates, reprezentantul FMI în România domnul Julien Green şi reprezentantul României la Washinton, domnul Lucian Croitoru. AOAR a propus delegaţiei FMI, evaluarea posibilităţii aplicării immediate şi generale a unei ştergeri complete a datoriilor istorice înregistrate de societăţile comerciale, cele mai multe dintre acestea datorându-se schimbărilor de legislaţie şi a evoluţiilor economice caracteristice perioadei de tranziţie. Măsura ar urma să fie dublată de lichidarea rapidă a acelor companii care în următoarele 12 luni după ştergerea datoriilor istorice nu sunt capabile să-şi achite datoriile legale la zi”.

Recunoaşterea “meritelor”

Comunicat de presă AOAR, 16 decembrie
“Asociaţia Oamenilor de Afaceri (AOAR) a aniversat 10 ani de la înfiinţarea sa. Cu această ocazie, membrii fondatori Dan Voiculescu, Ion ţiriac, George Copos, Constantin Boştină, Dan Pascariu, au şinut să evoce obiectivul primordial al acestei organizaţii, acela de a susţine afirmarea, dezvoltarea şi consolidarea capitalului românesc, chemat să contribuie într-o măsura tot mai importantă la constructia unei economii de piaţă în România. Au fost acordate următoarele premii speciale ale AOAR:
– Domnului George Copos i s-a acordat premiul Omul Român de Afaceri al anului 2004, pentru realizările deosebite din domeniul turismului (Complexul balnear Eforie şi valorificarea mărcii Ana Aslan, construcţia primei marine private din România), ca şi pentru rolul important jucat în construirea Asociaţiei Confederaţiilor Patronale din România (ACPR), reprezentanta României în organizaţia europeană UNICE.
-Domnului Dinu Patriciu i s-a acordat premiul "Marca românească", ca recunoaştere a contribuţiei sale deosebite în constituirea celui mai mare grup petrolier privat românesc, ca şi a preocupărilor de a-şi extinde afacerile în Bulgaria, Turcia şi alte ţări din zona balcanică.