Viaţă din banii de sicriu

Din cauza bugetului insuficient alocat farmaciilor, de săptămâna trecută acestea nu mai onorează reţetele compensate. Bolnavi şi cu pensii mici, bătrânii sunt nevoiţi să împrumute bani sau să umble chiar şi la economiile pentru înmormântare, pentru a-şi menaja sănătatea. Lucrurile ar fi mult mai bune dacă oamenii bătrâni ar fi preţuiţi tot la fel de mult cum este vinul vechi.

Sărăcia este o virtute a cărei valoare este prea mult exagerată de cei care au încetat de mult timp să o mai practice. Astăzi, a nu avea bani pentru a-ţi asigura căldura în casă şi medicamentele pentru sănătate este o realitate inumană. Cu atât mai mult cu cât majoritatea celor care se află în această situaţie sunt bătrânii. Ei sunt la o vârstă la care nu au voie să treacă pragul caselor înstărite pentru a cere bani împrumut. Sau să alerge prin tot oraşul încercând să găsească o farmacie care să le onoreze reţetele. Din cauza bugetului alocat anul acesta farmaciilor, mult mai mic comparativ cu cel de anul trecut, acestea au stopat eliberarea medicamentelor compensate. Săptămâna trecută când mai existau câteva farmacii care eliberau compensate, i-am văzut sprijiniţi în bastoane, obosiţi, cuprinşi de ameţeală din cauza hipertensiunii sau din cauza efortului de stat prea mult în picioare.

Alegerea e între viaţă şi moarte

“Nu erau de ajuns restul necazurilor, acum ne mai trebuia şi asta. Îmi e foarte greu, medicul mi-a scris multe medicamente şi mulţi bani trebuie să dau pe acestea”, spune Leontina Teban. Bătrâna are 77 de ani şi după 25 de ani de muncă în CAP primeşte o pensie de 1,5 milioane. Ea, împreună cu soţul ei care acum un an de zile a suferit o comoţie cerebrală şi este paralizat, trăiesc de la o lună la alta cu mai puţin de 3 milioane de lei. În luna decembrie au plătit factura de gaz, 2,4 milioane de lei, iar pe luna ianuarie aceasta a ajuns până la 3 milioane lei. “Am vândut toate animalele care le-am avut, nişte porci, un cal, am rămas cu vreo două găini. Am economisit nişte bani. Da’ i-am prăpădit în această iarnă şi a trebuit să mă şi împrumut cu un milion din vecini”, spune Leontina. Femeia este bolnavă cu inima, suferă de artroză poliartrită, coxatroză şi glaucom. Toate medicamentele de care are nevoie pentru a reuşi să stea în picioare peste zi costă mai mult de 1 milion de lei pe lună. “Ca să nu mai spun de cele care le ia soţul… Avem o plasă întreagă de pastile, iar acum trebuie să dăm bani pe ele. E dureros”, mai spune Leontina.
Maria Fekete are 71 de ani şi, din cauza bolii de care suferă de mulţi ani, ea nu se poate deplasa decât în baston. “Sunt foarte amărâtă că nu se mai dau compensate. Jumătate din pensie trebuie să dau pe acestea şi după ce plătesc gazul şi curentul, zău că nu mai rămân cu nimic. M-am împrumutat cu ceva bani de la un vecin ca
să-mi cumpăr de mâncare. Vara e mai uşor că am legume din grădină, dar nu nici să lucrez pământul nu mai am forţe”, spune Maria. Femeia continuă spunând că ştie multe persoane care şi-au economisit de-a lungul vieţii bani pentru înmormântare dar au ajuns să-i cheltuie şi pe aceştia. “Sărăcia i-a împins să scoată şi ultimul ban din casă. Atunci când vor muri, tot se va îngriji cineva de ei. Doar n-or fi lăsaţi, aici, pe pământ”.
Legea bugetului nu este gândită după nivelul de trai al bolnavilor, iar acestora nu le rămâne decât să spere că, într-un viitor apropiat vor exista rectificări bugetare. Lucrurile ar fi mult mai bune dacă oamenii bătrâni ar fi preţuiţi tot la fel de mult ca vinul vechi.

Amalia VASILESCU