Învierea la sat

Se spune că la sat se păstrează cel mai bine tradiţia şi obiceiurile religioase. Se mai spune că întreaga comunitate sărbătoreşte împreună Învierea Domnului. Am vizitat în ziua de Florii câteva dintre satele mureşene, cunoscute pentru tradiţiile omniprezente în viaţa sătenilor.

La Hetiur, comunitatea predominant ortodoxă nu a uitat nici în acest an de sărbătoarea Paştelui. "Eu zic că 70% din cele 300 de familii s-au spovedit deja", spune preotul Marcel Cristurean, care slujeşte în sat de şapte ani. "În Joia Mare, la câte o Evanghelie, fiecare aprinde câte o lumânare. Fiecare ar fi aprins, deci, la finalul zilei 12 lumânări", povesteşte preotul. Acesta spune că în Vinerea Mare se face ordine în biserică, cu ajutorul credincioşilor. Apoi se împodobesc icoanele, iar icoana cea mare se pune în mijlocul lăcaşului. "După Prohod, lumea merge în cimitir şi aprinde lumânări", spune preotul, care se mândreşte cu faptul că după Slujba de Înviere, toată lumea rămâne la biserică, unde se continuă sluba. "Fiecare participant este împărtăşit noaptea". A doua zi, sătenii merg la ora 12 la slujbă, după care fac vizite în sat, rudelor şi prietenilor. Tinerii obişnuiesc să plece la iarbă verde în duminica de Paşte. Preoteasa ne-a împărtăşit şi câteva dintre obiceiurile pe care femeile le respectă în legătură cu masa de Paşte: "Gătim mielul, ouă roşii, sarmale, prăjituri, cozonac, mai puţin pască". În schimb, se preferă un fel de mâncare specifică: licheiu, un aluat de cozonac, peste care se toarnă griş, smântână, lemn dulce şi care se rumeneşte la cuptor.

Saschizul nu uită de Paşte

La Saschiz, sat vechi de secole, cu origine săsească, credincioşii respectă tradiţiile de Paşte. "Pe vremuri, la ocazii d-astea se făcea pâinea la cuptor. În troacă se făcea aluatul, opt pâini ieşeau de acolo. Ne ajungeau o săptămână jumate", povesteşte Nicolae Călugăr. Pâinea nu se făcea cu drojdie, ci se folosea o bucată de aluat păstrată din timp. Câteodată, în lipsa grâului, se foloseau şi cartofii. Şi la Saschiz credincioşii au obiceiul de a rămâne în Noaptea Învierii până dimineaţă la biserică. "Noaptea se dă şi Paştele", povesteşte bătrânul. Biserica din Saschiz păstrează imaginea Floriilor. Pe jos, pe covor, mai sunt câteva fire de salcie, semn că oamenii nu au uitat de tradiţiile creştine.

Cozonaci ca la Ruşii Munţi

La Ruşii Munţi nu se resimte nici o influenţă străină în păstrarea obiceiurilor specifice Paştelor ortodoxe. Oamenii din sat sunt deschişi şi ne oferă amănuntele pe care le dorim. Savina Căbuz face sarmale, drob de miel, friptură, ouă roşii, borş de miel, dar şi cozonaci mari şi frumoşi ca la Ruşii Munţi. Se mai face pască din aluat de pâine şi se umple cu brânză de vacă şi se ia după cuminecătura de Paşte: "În ajun de Paşti mergem la biserică, iar în ziua de Paşti mergem din nou. Dar facem asta numai dacă suntem curaţi, adică dacă am ţinut postul şi ne-am împărtăşit".
Corina ALBOTA
Nicolae BALINT

Chendu este un sat majoritar catolic. Cu toate acestea, meşteşugarii de pe marginea drumului nu au ezitat să vopsească ouă special, de lemn, pentru a le oferi cadou celor care le cumpără creaţiile din pănuş. "Tradiţiile de Paştele catolic le respectăm cu sfinţenie, dar ne place să ne bucurăm şi de Paştele ortodox", spune una dintre artistele din Chendu.