Între necesara înviere şi veşnica ei pomenire

Este cert faptul că biserica greco-catolică se confruntă de mai bine de 15 ani cu mari probleme. Foarte puţine din bunurile mobile şi imobile care i-au aparţinut s-au reîntors în patrimoniul acesteia. În bună parte ele au continuat să rămână în patrimoniul "fraţilor" ortodocşi, care se dovedesc a fi dispuşi la dialog atâta timp cât nu se pune problema retrocedării Şi asta pentru că ortodocşii nu doresc să împartă "caimacul" cu alţii, mai ales că în ultimul timp, după modelul notarilor, avocaţilor, medicilor şi profesorilor universitari, au început să apară adevărate "dinastii" de preoţi. Pe de altă parte, nici greco-catolicii nu acţionează aşa cum ar fi de aşteptat atunci când li se sesizează – în mod argumentat – anumite aspecte care, rezolvate, ar duce la recuperarea unei părţi din zestrea avută odinioară de această biserică. Incapacitate sau pur şi simplu neglijenţă? Greu de spus.
Desfiinţată în 1948, cu preoţii aruncaţi în închisori de către autorităţile comuniste, biserica greco-catolică a avut capacitatea intrinsecă de a se regăsi pe sine, de a rezista şi chiar de a renaşte în condiţiile create după 1989. Bunurile trecute în proprietatea statului comunist în fatidicul an 1948 au fost revendicate după 1989, o foarte mică parte au fost obţinute, dar cea mai mare parte au rămas încă în proprietatea statului sau a bisericii ortodoxe. Este şi cazul Catedralei Mici din Târgu Mureş pe care ortodocşii refuză să o retrocedeze şi a cărei situaţii, după mai mulţi ani de procese, se va reglementa probabil definitiv la Strassbourg. Ierarhii greco-catolici, în cea mai mare parte aflaţi la o vârstă venerabilă, nu mai au puterea să lupte, iar comunităţile de greco-catolici, mici ca număr, nu prea au puterea materială să susţină această luptă surdă.

La Tofalău, un cimitir uitat

Tofalău, sat ce aparţine de comuna Sângeorgiu de Mureş, era cândva sat românesc, atestat în documentele maghiare încă de la 1501. Astăzi e un sat maghiar în totalitate. Biserica greco-catolică a dispărut demult. Un cimitir greco-catolic, în care numele româneşti nu mai pot fi citite pe pietrele funerare acoperite de muşchi, o capelă greco-catolică din care clopotul a dispărut de 14 ani şi un modest monument ridicat în 1909 de urmaşii tofălenilor, risipiţi care încotro, sunt urmele de locuire românească din acest sat. Pe tofălenii îngropaţi acolo nu-i mai plânge nimeni. Azi, nimeni nu mai aprinde o lumânare în acel cimitir uitat de lume şi de timp, deşi urmaşi ai tofălenilor locuiesc în mai multe localităţi mureşene. Tofalău e o poveste tristă, de demult… Numele satului e îngropat definitiv în cărţi şi documente prăfuite ca şi în uitarea din sufletele descendenţilor celor din Tofalău. Biserica greco-catolică din Târgu Mureş nu face nimic pentru a recupera cele mai bine de 10 hectare care i-au aparţinut în această localitate, deşi acest lucru i-a fost sesizat de Ziarul de Mureş cu mai bine de 1 an în urmă, fiind în măsură să-i indice şi numerele topo pentru a putea porni proces în revendicare. Nu face nimic nici în ceea ce priveşte îngrijirea respectivului cimitir. O atitudine cel puţin bizară…

Promisiuni deşarte

La fel a procedat Biserica Greco-Catolică din Târgu Mureş şi în cazul unuia dintre cele mai vechi monumente de arhitectură ţărănească din Transilvania. Elemente dintr-o biserică greco-catolică de lemn se degradează de ani buni într-un depozit al Muzeului de Ştiinţe Naturale din Târgu Mureş. Sesizând acest aspect conducerii locale a respectivei biserici, am fost asiguraţi că aceasta se va implica în restaurarea monumentului. Mai mult, am sesizat chiar conducerea Mitropoliei Greco-Catolice de la Blaj. Secretarul Mitropoliei, părintele Peterlecean, originar din judeţul Mureş, s-a angajat să facă demersurile necesare pe lângă Mitropolitul Lucian pentru ca respectivele elemente să fie restaurate. Simple promisiuni… Secretarul mitropolitan n-a mai dat nici un semn că s-ar fi implicat în vreun fel şi biserica se degradează în continuare în respectiva magazie. O uitare condamnabilă faţă de propria lor istorie. Se pare că aceste atitudini indică faptul că între necesara înviere şi veşnica ei pomenire, biserica greco-catolică din Târgu Mureş a ales totuşi a doua variantă.

Nicolae BALINT