Sărbătoarea Adventului, în prezentarea Muzeului Etnografic ”Anton Badea”

Seria sărbătorilor de iarnă începe cu prima zi de Advent, astfel încât din noiembrie încep pregătirile pentru una din cele mai mari și iubite sărbători din lumea creștină. Despre acest moment ne vorbesc cei din cadrul Muzeului Etnografic ”Anton Badea” din Reghin într-o nouă postare pe pagina lor de Facebook.

Cuvântul advent provine din termenul latin „adventus Domini”, care înseamnă „venirea Domnului”. În lumea creștină catolică și protestantă, adventul cuprinde perioada celor 4 săptămâni – 4 duminici – calculate dinaintea Crăciunului. Adventul este o perioadă de pregătire pentru sărbători, o perioadă de așteptare care începe din a patra duminică dinaintea Crăciunului (25 decembrie) – duminica cea mai apropiată de Ziua Sfântului Andrei (30 noiembrie) și durează până la Crăciun.

Atmosfera magică a sărbătorii a fost modelată nu numai de mitologia așteptării Crăciunului, ci și de dorul după căldură, după lumină, după viața regenerabilă. Până la solstițiul de iarnă, zilele devin din ce în ce mai scurte, iar întunericul din jurul nostru crește. Drept urmare se credea că aprinderea a câte unei lumânări de pe cununa/coronița de Advent, săptămână de săptămână va aduce lumina Crăciunului în acele gospodării/case, unde este așteptat Hristos.

Din punct de vedere religios, Adventul înseamnă pregătirea spirituală a omului pentru venirea lui Isus și apropierea acestuia față de Dumnezeu.

Tradiții și obiceiuri

Originea acestei sărbători își are rădăcinile în secolul al V-lea și s-a răspândit împreună cu sărbătoarea Crăciunului. În anul 1611, Sinodul de la Trnava (Slovacia) a interzis organizarea de nunți și petreceri din prima duminică de Advent până la Bobotează. În secolul al XIX-lea se mai întâlnea obiceiul, mai ales în rândul persoanelor în vârstă prin participarea în această perioadă la liturghiile religioase din zori, cunoscute sub denumirea de rorate. Un alt obicei în această perioadă era desfășurat de fetele ajunse la vârsta măritișului care, conform credinței, mâncau bomboane sau miere pentru a-i îndulci pe potențialii pretendenți în momentul în care clopotele bisericilor chemau credincioșii la slujbă.

Coronița Adventului

Tradiția Coroniței provine probabil din credința străveche că cercul – cercul magic – ne protejează de rău. Se credea că cu ajutorul acestuia se pot elimina spiritele rele din casă. Cu trecerea timpului tradiția împletirii coroniței – din cetini de brad – s-a pierdut în timp, dar a fost reînviată – în 1838 – de un pastor protestant pe nume Johann Heinrich Wichern. Preotul a făcut o coroană de Advent de mărimea unei roți de car, pe care a așezat 24 de lumânări. Conform obiceiului în fiecare zi a săptămânii se aprindea o lumânare albă şi una roșie în fiecare duminică. Ideea s-a răspândit rapid în rândul populaţiei, iar în 1860 s-a hotărât reducerea dimensiunii coroanei la o coroniță de pin pe care să se așeze doar 4 lumânări, ca simbol al celor patru duminici din perioada Adventului. Culoarea lumânărilor, cu o singură excepție, este violet: simbolizând pocăința și convertirea. În ordinea aprinderii, a treia lumânare este roz și simbolizează bucuria festivă, bucuria maternă a Mariei. Fiecare lumânare aprinsă simbolizează un concept: credință, speranță, iubire, bucurie.

Conform simbolisticii religiei catolice, fiecare lumânare face referire la o persoană sau la o comunitate:

Adam şi Eva – primii oameni cărora Dumnezeu le-a promis mântuirea (credinţa);

Poporul evreu – căruia i s-a promis că va veni Mesia (speranța);

Ioan Botezătorul – care a vestit venirea lui Isus și a pregătit calea către inimile oamenilor (iubire);

Fecioara Maria – care a născut pe Fiul lui Dumnezeu (lumânarea roz – bucurie).

Calendarul Adventului

Calendarul Adventului, atât de popular în rândul copiilor, este un instrument de măsurare a timpului în această perioadă, avertizându-ne totodată la trecerea acestuia care se încheie cu sărbătoarea Crăciunului. Ferestrele de pe calendare trebuie deschise zilnic una câte una. În spatele acestora fiind ascunsă câte o bomboană. Primul calendar de acest tip a fost realizat în 1908 la o editură din München. Ideea i-a aparținut mamei lui Gerhard Lang, viitorul producător. Sătulă de întrebările frecvente ale fiului său: „Cât mai trebuie să doarmă până la Crăciun?” a luat un carton şi l-a împărţit în 24 de câmpuri. În câmpurile create a agățat câte o bomboană, din care fiul său putea să mănânce câte una în fiecare zi până la Crăciun. Pe baza acestei experienţe din copilărie, Lang a creat primul său calendar de acest fel, care a rămas, de atunci, în uz.

Bibliografie: Makkai Endre és Nagy Ödön: Adatok téli néphagyományaink ismeretéhez (Kolozsvár, Erdélyi Tudományos Füzetek), Németh Henrietta: Adventi szokások, hagyományok

(Redacția)