Tinerii, tot mai reticenți în a părăsi casa părinților

În timp ce țările nordice se pot mândri cu obținerea timpurie a gradului de independență în rândul tinerilor în ceea ce privește plecarea lor din locuințele părinților, conform Eurostat, tinerii români împlinesc deseori vârsta de 27 de ani în timp ce locuiesc cu părinții. Astfel statisticile Eurostat pentru anul 2022 arată că vârsta medie la care tinerii României părăsesc casa părinților este de 27,7 ani.

Tinerii târgumureșeni își găsesc destul de greu „aripi” pentru a părăsi casa în care au crescut din varii motive: confortul casei părintești, dificultățile materiale, prezența unor facultăți accesibile în Târgu Mureș sau poate chiar imaturitatea socială.

Discrepanța dintre genuri la plecarea de acasă

Statisticile Eurostat arată că, în anul 2022, media plecării în funcție de gen devoalează contrastul dintre femei și bărbați: bărbații tind să plece din casa părinților mai târziu decât femeile. La nivelul României, media vârstei în ceea ce privește bărbații este de 30 de ani – mai exact, 29,9 -, pe când cea a femeilor este de 25,4 de ani. Astfel diferența dintre cele două genuri este de 4,5 ani.

De ce sunt reticenți tinerii în a pleca din casele părinților

Pentru a afla motivul pentru care vârsta medie a tinerilor români ce părăsesc casa părinților este atât de ridicată, am discutat cu Mircea Munteanu, dr. sociolog mureșean, care a oferit cotidianului nostru informații culese din propria analiză ca sociolog.

„Nu aș spune „reticenți”. Este firesc ca tinerii să aibă dorința de a descoperi lumea la vârsta de 20 de ani. Nu este vorba de reticență; eu aș cataloga-o mai degrabă drept comoditate dusă dincolo de anumite limite ale firescului, o comoditate care vine din ultimii 20 – 30 de ani de viață bună în familii, unde tânărul nu a mai fost educat să înfrunte probleme și să ia decizii. De la vârste fragede, de la prima interacțiune cu comunitatea, de la grădiniță, de la clasa I, de la clasa a V-a, părintele rezolvă problemele. Merge la școală; trebuie pusă o perdea, iar părintele scoate banii din buzunar. Astfel, rezolvă el tot felul de probleme, iar tânărul devine un fel de actor care nu prea este îndemnat să-și asume responsabilități, să ia decizii. Și atunci asta reverberează până la vârsta adolescenței sau chiar a maturității. E vorba despre o dimensiune a faptului că tinerii sunt mai degrabă comozi. De asta nu pleacă de acasă și de asta locuiesc cu părinții. O altă dimensiune a acestui fenomen – pentru că niciodată lucrurile nu sunt într-o singură culoare; există multitudini de nuanțe – vine din greutățile inerente la început de viață. Este destul de dificil să găsești un job bine plătit care să-ți permită să-ți întreți cheltuielile și singur sau ale unei familii pe care vrei să o întemeiezi. Deci dificultățile economice sunt, iar un factor pe care trebuie să-l avem în vedere. După care mai există și o schimbare a modului în care este văzută familia de către tânăra generație: foarte mulți tineri nu mai au un mare interes spre a întemeia o familie. Relațiile sociale se rezumă la alte ritmuri și jocuri. Se socializează în citybreak-uri, în happening-uri, la intreprinderi, la tot felul de alte locuri, unde capacitatea de socializare a individului se epuizează, pierindu-i cheful de a mai fi activ social și într-o dimensiune unde presupune din start o grămadă de responsabilități și anume, cea de a înființa o familie. Și atunci devine lejer să stai în acel „comfortably numb”, cum îl descrie și Pink Floy încă din 1979. Deci iată cel puțin trei dimensiuni care concură la acest fenomen. Unele țin de schimbarea modului de funcționare în esența societății și a valorilor care sunt dezirabil de a fi atinse în societate și o dimensiune ține de dificultățile reale, economice, care, de fapt, tot timpul au existat. În epocile istorice au fost mai pronunțate sau mai puțin pronunțate”, a declarat pentru cotidianul Zi de Zi, dr. sociolog Mircea Munteanu.

Părerea tinerilor târgumureșeni

„Nu există o reticență anume în a pleca de acasă. În urmă cu trei ani, am plecat la Cluj la facultate, iar unul dintre motiele principale pentru care am plecat în alt oraș a fost să încep să zbor și să devin independentă. Acolo m-am mutat într-o chirie alături de două colege. Părinții mei mă ajutau financiar, însă am învățat, totuși, să fiu chibzuită și să mă descurc singură într-un oraș atât de mare. Pe timpul vacanțelor de vară mă întorc acasă la mama mea, însă, la toamnă urmează să mă întorc pentru a continua studiile masterale. În momentul de față nu m-aș vedea locuind din nou acasă cu părinții mei”, a declarat Diana, în vârstă de 21 de ani.

„Motivul pentru care încă nu m-am mutat este faptul că încă nu am stabilitate financiară și consider că mi-ar fi greu să mă întrețin singură și, de asemenea, mama mea locuiește momentan singură și, din punctul meu de vedere, nu ar avea sens să locuim amândouă singure, când putem să ne avem una pe cealaltă. În momentul în cae voi fi mulțumită de situația mea materială, cu siguranță voi avea în vedere mutatul”, a povestit Mădălina, în vârstă de 23 de ani.

Alexandra BORDAȘ

Foto: https://depositphotos.com/ro/home.html