Interviu cu Diana Maria Crișan, voluntar în cadrul ISU Mureș, cu ocazia Zilei Internaționale a Voluntarilor

Cu ocazia Zilei Internaționale a Voluntarilor, sărbătorită anual în data de 5 decembrie, am intervievat o voluntară pasionată, care își dedică timpul liber în slujba comunității, fiind mânată de un simț solidar puternic și de o bunătate interioară de nereproșat. Diana Maria Crișan are 22 de ani, este angajată în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență (SCJU) Târgu Mureș, elevă a Școlii Postliceale Sanitare „Gheorghe Marinescu” și voluntară în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Horea” al județului Mures, începând cu anul 2018. Despre experiența de voluntariat a Dianei, aflați în cele ce urmează.

Reporter: Care a fost împrejurarea care te-a determinat să devi voluntar în cadrul ISU Mureș?

Diana Maria Crișan: Eram la liceu când am auzit prima dată de voluntariat și nu știam absolut nimic despre el. Lipsa de adrenalină și dorința de a face bine au fost cele care m-au motivat să îmi încep activitatea de voluntar în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Horea” al județului Mures.

Rep: Câte ore ai prevăzute în raportul de activitate până la momentul actual?

D.M.C.:  Până la momentul actual, dețin aproape 3000 de ore cumulate fie pe ambulanța B2, fie la exercițiile organizate în scopul de a pregăti personalul pentru orice situație de urgență, rolul meu fiind de paramedic. Pe langă acestea, am avut onoarea de a participa la festivitățiile dedicate Zilei Naționale a Pompierilor, Ziua Protecției Civile și Ziua Națională a României, fiind alături de colegii mei la punctul de prezentare a manevrelor în cazul unei situații de urgență. Am participat și la prima ediție a Maratonului Resuscitării, organizat în luna mai.

Rep: Care sunt principalele tale atribuții/sarcini în calitate de voluntar la ISU Mureș?

D.M.C.:  Principalele atributii ale unui voluntar ar fi participarea la verificarea autospecialei la inceputul turei, precum și verificarea permanentă a materialelor din autospecială, măsurarea funcțiilor vitale ale pacientului, sprijinirea echipajului la fiecare intervenție și multe altele.

Rep: La ce tip de intervenții participi?

D.M.C.:  La toate intervențiile la care suntem solicitați: dureri abdominale, fracturi, intoxicații cu substanțe interzise și din nefericire sunt situații când ne solicită la stopuri cardio-respiratorii,accidente și chiar și incendii.

Rep: Care a fost cea mai de impact experiență pe care ai trait-o de-a lungul activității tale de voluntariat?

D.M.C.:  Țin minte că aveam vârsta de 16 ani și eram voluntară de puțin timp , încă nu eram foarte stapână pe mine și pe cunoștiințele mele și am fost solicitați la un stop cardio-respirator la o persoană de sex masculin în vârstă de aproximativ 60 și un pic de ani. În timp ce colegii mei efectuau masajul, eu stăteam “ascunsă” în spatele lor și îi urmăream cu privirea, încercând să învăț tot ce e mai bun de la ei. Dupa 45 de minute în care ei au executat manevrele de resuscitare, acestea păreau a fi fără succes, iar unul dintre colegi m-a îndrumat și mi-a explicat fiecare pas în executarea corectă a manevrelor, lăsându-mă și pe mine să le aplic pe pacient. Dupa 2 minute, pacientul fiind înca conectat la monitor, începuse să aibă puls și frecvență respiratorie. Pentru mine era ceva incredibil, iar in momentul acela am simțit că asta îmi doresc să fac tot restul vieții mele.

Rep: Care este părerea ta vizavi de această instituție și de serviciile pe care le oferă comunității?

D.M.C.: ISU Mures are toată stima și respectul meu! În cadrul Inspectoratului, toată lumea are un lucru în comun și acela este dorința de a face bine oamenilor. Aici am întâlnit oameni care își lasă acasă familia și vin la muncă pentru a salva alte familii. Din punctul meu de vedere, nu sunt apreciați și respectați la adevărata lor valoare! Mereu o să fie un loc în inima mea special pentru oamenii din cadrul instituției.

Rep: Care sunt principalele învățături pe care le-ai deprins în cadrul ISU Mureș?

D.M.C.:  Aici am învățat ce înseamnă respectul, compasiunea și grija, siguranța în cazul unor urgențe și consider că au contribuit extrem de mult în dezvoltarea mea atât profesională, cât și personală.

Rep: Care sunt planurile tale de viitor?

D.M.C.: Planurile mele pentru viitor vor fi în strânsă legătură cu voluntariatul. Îmi doresc să merg la Școala de Subofițeri Pompieri „Pavel Zăgănescu” pentru a-mi duce la bun sfârșit visul.

La mulți ani, voluntarilor de pretutindeni! Prin eforturile voastre, înfrumusețați comunitatea!

A consemnat, Mădălina ROHAN