Animalele de casă sunt suflete pentru suflet

Animalele de casă nu ne sunt doar prieteni de companie. Ele sunt o parte din noi. Sunt multe cupluri care nu au copii, dar prezenţa unui câine sau a unui papagal, felul în care este acceptat şi tratat, înlocuieşte acest gol din suflet
pustiit de dragoste.

Maria Târnavă a avut un cocker spaniel timp de 16 ani, atent, drăgălaş, sensibil, foarte afectuos cu cei din jur, ascultător faţă de stăpân. “După atâta timp de stat în preajma unei astfel de rase pot spune că un cocker este un câine vesel, jucăuş, inteligent şi iubitor. El mi-a fost totdeauna fidel, mereu a simţit când eram încercată de necaz şi a ştiut, aşa, în felul lui, să mă binedispună. Cred că tot restul vieţii mele îmi voi reproşa felul în care l-am tratat înainte de a muri”, spune Maria. Gipsy a devenit gelos în momentul în care stăpâna acestuia a născut şi toată atenţia ei s-a îndreptat spre noul membru al familiei. Plin de energie şi uneori destul de gălăgios, în ciuda vârstei de 16 ani, câinele a început să devină retras, să se autoexcludă. “De fapt, încerca să-mi spună prin limbajul trupului că are nevoie de mine”. În vara în care a murit, Maria a ieşit cu familia câteva zile la o cabană în Răstoliţa. Ca să profite de soarele slab al dimineţii şi de aerul curat al muntelui, mama şi-a scos copilul în cărucior, să doarmă afară. “Noi stăteam la poveşti, dimineaţa, la cafea. La un moment dat, am auzit ţipătul copilului şi nu era plânsul lui obişnuit din cauza colicilor. Am sărit imediat să văd ce s-a întâmplat. Gipsy era ridicat în două labe pe cărucior, era nervos, lătra şi când am văzut că avea sânge pe bot am crezut că-mi pierd minţile. Speriată că i-a făcut ceva copilului, în acel moment nici nu am mai putut judeca. L-am prins de zgardă şi l-am lovit brutal cum nu mai făcusem niciodată”, spune Maria. Când a luat copilul în braţe, femeia a văzut atunci pe pătura cu care era acoperit, un şoarece mort. Cuprinsă de remuşcări, ea a încercat să facă orice pentru a-şi cere iertare. Dar câinele a stat zile întregi în acelaşi loc, sub o măsuţă TV, fără a ieşi de acolo. La câteva zile a murit de hemoragie cerebrală.

Un mărţişor care dă din picioare

S-au scris şi se vor mai scrie multe despre legătura care s-a stabilit între om şi animale încă din cele mai vechi timpuri. Animalul de companie a ocupat un loc printre prietenii cei mai buni ai omului, datorită devotamentului, inteligenţei, sensibilităţii, generozităţii, credinţei şi lipsei totale de perfidie sau ipocrizie. Acesta este şi motivul pentru care, cu diferite ocazii, alegerea unui cadou din rândul necuvântătoarelor este binevenit. Animăluţele, la rândul lor, primesc cadouri.
“Indiferent că sunt sărbători de iarnă sau că este 1 martie, sunt destui iubitori de animale care le cumpără acestora cadouri. De obicei, se cumpără jucării sau un fel de mâncare mai specială”, spune Erika, vânzătoare. Oferta de cadouri pentru animale este variată: mingi vinilin sport, arici pătat small cauciuc, castron de plastic antiderapant, os înnodat, jucării pentru gheare, batoane cu miere. Cei cu gusturi mai rafinate aleg hăinuţe pentru căţei, preţul fiind variat în funcţie de mărime, de material şi de model, de linia dată de ultimul strigăt al modei.
Ideea de a dărui un mărţişor care respiră şi dă din picioare nu este ceva neobişnuit. Un papagal care poartă la gât şnurul tradiţional al mărţişorului sau o broscuţă ţestoasă sunt daruri reuşite pentru cei care iubesc animalele. Preţul unui porcuşor de guineea sau unei broscuţe ţestoase mici este în jur de 200.000 lei, dar o chinchila sau o pereche de papagali poate ajunge până la 1,5 milioane lei. Un peştişor mai ieftin, gupi, costă doar 15.000 lei, dar pentru un discus iubitorul de peşti trebuie să plătească peste 300.000 lei.
Relaţia care se naşte între om şi animalele de casă este uneori mai puternică decât cele înfiripate între oameni. Un simplu dat din coadă de bucuria revederii stăpânului poate şterge acestuia toate necazurile ce l-au încercat peste zi
Amalia VASILESCU