Sport pentru generaţia tânără

Turneu neoficial de verificare şi urmărire a jucătorilor selecţionabili la loturile naţionale: aşa au denumit manifestarea de la sfârşitul săptămânii trecute organizatorii acesteia, asociaţiile sportive ASA Maris şi Trans-Sil. De la meciuri au lipsit însă jucătorii legitimaţi la alte cluburi locale. Bineînţeles ne-am pus întrebarea: de ce? Despre asta, şi despre multe altele am discutat cu domnul Ştian Dorin, antrenorul grupelor de copii născuţi în anii 1991 şi 1992 de la ASA Maris Târgu Mureş.

* Rep: Cum s-a ajuns la organizarea acestui turneu?
Ş.D.: Am convenit cu domnul Emil Borgovan, antrenorul federal zonal, ca în săptămâna următoare să aibă loc la Târgu Mureş o selecţie la nivelul grupelor de '90, '91 şi '92. Dânsul a venit însă destul de târziu cu această propunere, şi – din păcate – nu am putut să-l punem în practică în mod oficial, urmând ca aceasta să se desfăşoare la o dată stabilită ulterior. Am convenit cu toţii că cel mai bine ar fi ca trialul să se organizeze atunci când terenurile sunt bune. Credem că ar trebui să se vadă şi latura tehnică a jucătorilor implicaţi, nu doar latura fizică, de angajament. Domnul preşedinte de la AJF Mureş, Szatmári Tibor, va stabili o dată la care se va desfăşura acest trial care să corespundă tuturor antrenorilor care activează la acest nivel. Poate vom juca tot împotriva echipelor din Braşov, poate doar între noi, echipele din Târgu Mureş sau vor participa şi alte selecţionate. Revenind la întrebare, eram în situaţia de a strica programul celor de la Braşov, care au avut amabilitatea de a ne invita acolo cu o săptămână în urmă. Ca şi o reciprocitate am hotărât să-i invităm şi noi la Târgu Mureş la sfârşitul săptămânii trecute, doar cu participarea clubului ASA Maris Târgu Mureş, pentru a-i vedea din nou la lucru pe tinerii fotbalişti de la grupele clubului nostru: cea de '90 condusă de domnul Moldovan, şi grupele de '91 şi '92 conduse de mine. De asemenea, noi neavând posibilitatea organizării acestor meciuri pe terenurile noastre, l-am rugat pe colegul meu de la Trans-Sil, Olaru Marius care are grupe tot de '91 şi '92 să ne faciliteze intrarea la dânşii care au şi vestiare calde şi teren de joc, şi cu ajutorul şi sprijinul conducerii de la Trans-Sil am reuşit să organizăm aceste meciuri amicale.
* Rep.: Cum apreciaţi rezultatele turneului?
Ş.D.: Turneul a fost unul reuşit şi datorită faptului că am putut să ne dăm seama în ce stadiu de pregătire ne aflăm cu copiii în această perioadă, mai ales că ASA Maris a fost şi în cantonament în această iarnă, în perioada 2-9 ianuarie. Deci tinerii noştri jucători şi-au putut demonstra potenţialul fizic.
* Rep.: Care sunt diferenţele între posibilităţile de pregătire ale braşovenilor şi cele ale echipelor din oraş?
Ş.D.: Ei au condiţii net superioare faţă de noi. Au un parc sportiv cu foarte multe terenuri, cele mai multe gazonate, dar au şi terenuri sintetice, vestiare calde, apă caldă, saună, masaj, deci dispun de foarte multe facilităţi. Din păcate aceste lucruri la noi nu prea se regăsesc sau lipsesc cu desăvârşire. De asemenea, o mare hibă a noastră este că oraşul nostru nu mai are o echipă mare, care să fie formaţia fanion a localităţii. Cu toate că ASA Maris mai are acest statut, clubul este la nivelul celorlaltor echipe din judeţul Mureş sau oraşul Târgu Mureş. Iar la capitolul facilităţi nici nu dispunem la momentul actual de foarte multe lucruri, baza pe care ne pregătim deocamdată nu este a noastră. Acesta cred că este un factor determinant în munca cu copiii. Este foarte greu ca în asemenea condiţii să ajungem cel puţin la nivelul braşovenilor. Însă copiii noştri sunt talentaţi şi bănuiesc că dacă am avea măcar 60-70% din facilităţile celor de sub Tâmpa, am reuşi să ne ridicăm la nivelul lor.
De asemenea noi întâmpinăm mari greutăţi în a participa la competiţii. Totul depinde de sprijinul necondiţionat al părinţilor, pe când ei – cel puţin aşa a reieşit din discuţia noastră cu antrenorii braşoveni – au posibilitatea de a participa mai ales în campionatele care sunt în derulare, dar participă şi la foarte multe turnee ale căror cheltuieli sunt suportate integral din bugetul clubului. Au fost la turnee în Danemarca, Suedia, Ungaria şi foarte multe turnee în ţară, pe când noi nu ştiu dacă putem participa la mai mult de unu-două turnee pe an, şi atunci în condiţii în care părinţii suportă totul, adică cazare, masă, transport. Ne este deosebit de greu, salariile părinţilor sunt micuţe, nu prea au posibilităţi de finanţare.
* Rep.: Ce credeţi că ar trebui făcut pentru schimbarea acestei situaţii nefericite?
Ş.D.: Nu ştiu dacă eu sunt în măsură să spun ce ar trebui făcut. Am totuşi o opinie pe care v-o pot împărtăşi. În primul rând trebuie să se ţină cont că în spatele acestor grupări sunt zeci şi sute de tineri care fac sport. Eu mi-am pus întrebarea ce s-ar întâmpla dacă de exemplu cei 300 de copii structuraţi pe zece grupe la clubul nostru nu ar face sport, ci şi-ar canaliza energiile în altă parte. Bănuiesc că ne-am trezi cu ei prin baruri, prin discoteci, prin internet cafeuri. Părerea mea este că aceşti copii ar pierde foarte mult în viaţă, mai ales integrarea lor socială ar fi mult mai grea. Dacă fac sport, ei devin nişte copii sănătoşi, care se integrează mult mai repede şi mai uşor în viaţă. Spiritul de echipă care se regăseşte în vestiar şi pe teren are acest efect, pentru că peste tot se lucrează în echipă. La asta ar trebui autorităţile să se gândească şi să investească mai mult în ceea ce înseamnă sport. Nu numai în fotbal, mă gândesc la toate activităţile sportive. Cred că de aici ar trebui să pornească, de sus în jos, şi nu invers. Noi stăm de vorbă cu toată lumea, dar întotdeauna rămânem la nivelul discuţiilor. Am vrea ca autorităţile locale, împreună cu toţi conducătorii cluburilor noastre să avem o discuţie principială şi să se ajungă la un numitor comun pentru ajutorarea acestor tineri. În primul rând cred că ar trebui ca grupările de aici să se pună de acord în privinţa echipei fanion a oraşului şi judeţului. Ar putea fi ASA sau oricare alta, nu contează care, numai să fie, pentru că numai aşa vor fi atraşi copiii. Atâta timp cât numele de ASA a rămas, şi mai aduce copii şi astăzi pe terenuri – şi îmi aduc aminte că şi pe vremea mea de abia aşteptam să mergem la selecţie, la jocuri, la ASA – acest spirit ar trebui din nou pus pe picioare. Copiii ar simţi cu totul şi totul altceva.
A consemnat D.T.