Bate gongul meseriei de ceasornicar?

5 februarie 2008

O meserie veche, respectabila este, dar nu se stie cat timp va mai exista, meseria de ceasornicar. O munca migaloasa care cere multa rabdare si pasiune pe langa studii de specialitate si priceperea dobandita in timp.
Ceasornicarii pe care i-am intrebat despre tainele meseriei, toti au urmat o scoala de trei ani la Galati, in 1964, dupa care au urmat anii de ucenicie. Cei mai vechi ceasornicari sunt si ultimii din breasla, exceptie facand tanarul Kolozsvari Sandor, cel care sustine ca meseria de ceasornicar mai are un viitor, nu si-a spus inca ultimul cuvant.
"Clientii vechi ma cauta"
Primul meserias cu care am stat de vorba se numeste Peter Iuliu Stefan, care desi provine dintr-o familie de croitori cu vechi traditii din Targu-Mures, totusi a ales meseria de ceasornicar. Apartine de S.C. Electromecanica si a avut atelierul timp de peste 40 de ani pe strada Bolyai. Lucreaza de la 14 ani si mai are aproape zece pana la pensie. Citeste si lucreaza fara ochelari, doar la distanta nu mai vede prea bine. "Meseria de ceasornicar cere "sitzplais" adica sa stai pe partea dorsala, ca la scoala. Sa ai rabdarea de a sta pe scaun. Sa fii calm. Sa vorbesti frumos cu clientii", continua Peter. Inainte de '89 au avut mai mult de lucru. Ceasurile mecanice se dadeau la reparat, dar cele de reclama daca se termina bateria sau se strica nu mai merita reparat, de obicei se arunca. In timp ce discutam clientii dau "clanta" unul altuia, vrand parca sa demonstreze ca un meserias bun va fi cautat oriunde s-ar muta cu atelierul.
Parerea clientilor
"Il cunosc din anii '70 si pe colegul dansului, a avut copilul la mine la gradinita…", se destainuie educatoarea Maria Moldovan, punandu-si ceasul proaspat reparat. "Am aflat ca s-a mutat de pe Bolyai pe strada Calarasilor nr. 22 si am venit sa-mi curete ceasul. Noi, targumuresenii cum sa nu ne cunoastem", adauga Ambrus Janos, pensionar. Un alt client, preot pensionar, Lazar Vasilie il cunoaste de 30 de ani pe Gyuszi (Iuliu, alintat) si a venit acum cu un ceas primit cadou de la copii, ca sa-l porneasca.
Am reparat
si ceasuri turn
"Ceasurile bune costa mult. Peste 3 sau 10 milioane lei vechi. Au si garantie vreo 5-6 ani, nu ca astea de duzina", ne edifica si Kolozsvari Sandor, seniorul ceasornicar din strada Bartok Bela. "Ceasurile bune sunt atat de scumpe ca omul de rand nu-si poate permite. Daca se va relansa viata economica, si vor fi bani, vor fi si ceasuri bune ce vor merita sa fie reparate daca se vor strica!", declara Kolozsvari. Cel mai vechi ceas la care au lucrat impreuna cei din promotia Galati, a fost ceasul turn al familiei Teleki din Gornesti. Un ceas vechi din 1777, facut din fier forjat, fara nici un surub a ajuns la el prin anii '80, lipseau din el aproape jumatate din piese. Aproape ca l-au refacut, nu l-au reparat. "Un ceasornicar bun face piese de schimb, lucreaza la strung, nu doar schimba bateria! Cel mai vechi ceas reparat de mine a fost un ceas Renaissance, din secolul al XVI-lea la care trebuie mentionat ca fapt divers ca pe vremea aceea nu se foloseau minutare, nu avea importanta minutul, doar ora conta!", declara cu multumire in glas ceasornicarul.
Lumea se schimba. Meseriile apar si dispar. "Din generatia noastra suntem ultimii, mai sunt cativa de 40 de ani pe la Litoral… si baiatul meu, care are 28 de ani, el crede in viitorul meseriei. Am multe carti de specialitate in limbile maghiara, germana si romana. Multe instrumente, strungul, cu zeci de piese mici, o valoare imensa daca as putea sa le vand, dar daca nu le foloseste nimeni, nu fac doi bani!", adauga cu regret in glas. In incheiere, el ne da definitia meseriei de ceasornicar: pasiune, rabdare si talent.