România, încotro? (I)

Istorici, economişti, sociologi şi jurişti consideră că ceea ce se întâmplă azi pe mapamond – şi în mod deosebit în Europa – seamănă izbitor de mult cu ceea ce se întâmpla în anii 30 ai secolului trecut. O atmosferă politică şi economică încordată, marcată de sărăcie, disperare şi proteste. Atunci, la fel ca azi, era un ”teren” propice pentru afirmarea anarhismului, oportunismului, naţionalismului exacerbat şi a demagogiei politice, precum şi a autoritarismului. Dar şi pentru afirmarea unor ”oamenii providenţiali” care aveau în spatele lor o mare susţinere financiară. Spre aceste personaje priveau atunci cu speranţă cei înşelaţi de o democraţie imperfectă ce părea că-şi epuizase resursele şi-şi atinsese limitele. Există oare vreo similitudine între timpurile pe care le trăim acum şi cele de atunci? Despre posibilele evoluţii în contextul degradării continue a situaţiei economico-sociale în Europa şi în lume, dar şi despre posibilele riscuri de securitate pentru România şi continentul european, în exclusivitate pentru cotidianul ”Zi de zi”, câteva opinii ale unor foşti înalţi funcţionari din diplomaţia românească şi din serviciile speciale româneşti.
”Maica Rusie” vrea să se reformeze
Circumscrisă unui spaţiu marcat de interese politice şi economice cu miză ridicată, pentru România este vital să aibă foarte bune relaţii diplomatice cu Rusia şi Germania, doi dintre cei mai importanţi actori politici ai momentului. Poate de aceea, România ar trebui să privească cu un interes mult mai mare spre ceea ce se întâmplă în prezent, în cele două state şi spre politicile pe care acestea le promovează, atât în plan intern, cât şi extern. Referitor la cele ce se prefigurează a se desfăşura în Rusia, Vasile Buga, fost diplomat, cu o importantă expertiză pe spaţiul slav, ne-a declarat: ”Contestarea în cadrul unor ample demonstraţii de protest a victoriei partidului de guvernământ Rusia Unită în urma alegerilor parlamentare din 4 decembrie 2011 şi cererea de anulare a acestora au obligat autorităţile să tratateze cu mai multă atenţie cererile protestatarilor. Declaraţiile cuprinse în mesajul preşedintelui în funcţiune, Dmitri Medvedev, adresat la 22 decembrie 2010, Adunării Federale demonstrează intenţia de a se întreprinde unele măsuri, care să permită reformarea complexă a sistemului politic, descentralizarea puterii, combaterea corupţiei, îmbunătăţirea canalelor de comunicare ale puterii cu populaţia, antrenarea într-un grad mai mare a acesteia la activitatea statului, consolidarea democraţiei, încă firavă în Rusia. Măsurile anunţate, inclusiv în direcţia modernizării economiei, dezvoltării învăţământului, ştiinţei şi culturii, ocrotirii sănătăţii se înscriu pe fondul pregătirilor ce au loc în prezent în Rusia în vederea alegerilor prezidenţiale din 4 martie 2012.”
Din nou Putin?
După reforma realizată în domeniul serviciilor speciale, domeniu în care GRU a căpătat un rol mult mai important decât FSB, viitoarea Rusie, din nou sub Putin, intenţionează să se implice mult mai activ şi în rezolvarea unor probleme majore din politica internaţională. Desigur, este nu numai o problemă de orgoliu din partea unei mari puteri, moştenitoarea principală a defunctului URSS, dar şi o recunoaştere a din partea comunităţii internaţionale. Despre intenţiile de viitor ale lui Vladimir Putin, fostul diplomat Vasile Buga, a precizat: ”Sondajele de opinie indică faptul că actualul  premier, Vladimir Putin, care a mai deţinut deja două mandate de preşedinte al Rusiei, este cel mai bine cotat. Cu toate acestea, reacţiile înregistrate în ultima vreme în unele cercuri ale opiniei publice din Rusia fac improbabilă alegerea acestuia în primul tur. Pe planul politicii externe, conducerea Rusiei îşi exprimă deschiderea pentru promovarea unui dialog constructiv cu celelalte state, participarea activă la activitatea Grupului G-8, BRIC şi a Organizaţiei de Colaborare de la Shanghai, la soluţionarea  problemelor majore ale vieţii intenaţionale, inclusiv în vederea depăşirii urmărilor crizei globale. Este posibilă o implicare mai mare a Rusiei în soluţionarea prin mijloace politice a unor conflicte regionale, în condiţiile asigurării rolului coordonator al ONU. Pe plan european, Rusia îşi propune continuarea eforturilor în vederea încheierii unui Tratat de securitate europeană…”
                                                                                     
(continuare în numărul viitor)

Vasile Buga este licenţiat în litere. Timp de 23 de ani, a fost referent la Secţia Relaţii Externe şi Cooperare Economică Internaţională a C.C. al P.C.R. Din anul 1990 şi până în 2002, a îndeplinit diverse funcţii diplomatice la Moscova şi Praga fiind un foarte bun cunoscător al acestui spaţiu. În prezent, Vasile Buga este vicepreşedinte al părţii române în Comisia bilaterală a istoricilor din România şi Rusia, precum şi coordonator al Centrului de Studii Ruse şi Sovietice din cadrul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române. Autor al unor interesante articole de politică internă şi externă, publicate în prestigioase reviste din ţară şi din străinătate, domnia sa este autor (şi coordonator) al unor lucrări de referinţă.