România, încotro? (III)

Lumea se schimbă. Într-un ritm accelerat. Pe întregul mapamond este tot mai evident faptul că democraţia este în suferinţă. Pare că şi-a epuizat resursele şi şi-a atins limitele. Spre ce ne îndreptăm? Care va fi viitorul Europei (încă unite) sub forma ”hibridului” UE? Dar a României? Este oare nevoie de un nou model economic întrucât cel actual nu mai corespunde? Şi care ar fi acel model economic (panaceu) pe care ar trebui să-l urmeze România? Există oare vreo similitudine între timpurile pe care le trăim în prezent şi cele de acum mai bine de 80 de ani? Despre posibilele evoluţii în contextul degradării continue a situaţiei economico-sociale în Europa şi în lume, dar şi despre posibilele riscuri de securitate pentru România şi continentul european, în exclusivitate pentru cotidianul ”Zi de zi”, câteva opinii ale unor foşti înalţi funcţionari din diplomaţia românească şi din serviciile speciale româneşti.
Dictaturile militare nu au rezolvat problemele. Dar nici FMI
Greu încercatul continent latino-american, teren al unor experimente politice şi militare concepute în diversele ”laboratoare” ale marilor arhitecţi ai lumii, pare că şi-a găsit în cele din urmă drumul de urmat. Unul propriu, nu impus din afară. Despre evoluţiile din acest spaţiu, George Apostoiu, fost diplomat de carieră, cu o concludentă expertiză pe acest spaţiu, ne-a declarat: ”Latino-americanii s-au vindecat de boala endemică a  dictaturilor militare corupte. Guvernele de stânga instalate în majoritatea statelor de pe continent au acum condiţii ceva mai propice pentru valorificarea pe plan naţional a uriaşelor resurse naturale de care dispun. Experienţele sunt pozitive, unele reuşite sunt excepţionale. Brazilia este azi a şasea putere economică a lumii. Argentina, prăbuşită sub guvernanţa FMI, este acum un stat echilibrat şi prosper de când şi-a luat soarta în mâini. Venezuela se află printre marii exportatori de petrol ai lumii. Urmându-le exemplul, Peru are ca deviză: să transformăm statul pentru a ne dezvolta. Aceste ţări au reuşit diminuarea inegalităţilor prin politici sociale, orientarea bugetelor spre dezvoltare, creşterea randamentului în educaţie, regularizarea imigraţiei prin integrare”.
Vaticanul negociază în secret ieşirea Cubei din izolare
Transferul de putere dinspre El Lider Maximo, spre fratele său Raul s-a făcut la modul firesc, fără probleme. Acesta din urmă a înţeles însă că mare miză a momentului este ieşirea Cubei din izolarea care i s-a impus timp de câteva decenii. Iar Vaticanul, discret, s-a implicat în acest demers. Referitor la acest aspect, George Apostoiu a precizat: ”Cuba se află în cursă permanentă cu viitorul. Măsura luată de Raul Castro de a elibera 2.900 de prizonieri pare surprinzătoare, mai ales pentru cei cu prejudecăţi. O precizare: noua graţiere este rodul negocierilor constante şi discrete pe care Vaticanul le poartă cu Havana de decenii, cu beneficii pentru relaxarea ideologică, libertatea opiniilor şi a religiei. Dar şi această interpretare ar fi incompletă dacă nu am accepta realitatea că, după o jumătate de secol de blocadă americană, regimul castrist, condus acum de Raul Castro, este constrâns să gândească viitorul Cubei pornind de la imperative economice şi nu ideologice. Lumea latino-americană se schimbă din mers descoperindu-se pe sine. Viitorul ei nu poate fi conceput în afara unor noi, dar echitabile relaţii cu Statele Unite. Astfel, speranţele pentru eradicarea sărăciei, o altă boală cronică a continentului,  ar fi cu mult mai îndreptăţite.”
Licenţiat al Universităţii Bucureşti – Facultatea de Filologie, apoi bursier UNESCO, la Paris,  in 1969, george Apostoiu a funcţionat în MAE român, din anul 1963, până în 2008, îndeplinind diferite misiuni diplomatice la Paris (UNESCO şi Uniunea Latină), Bruxelles, Luxembourg, Roma, Moscova, Havana. A publicat mai multe articole, studii şi comunicări, precum şi lucrări de mare cuprindere intelectuală, dintre care se cuvine să enumerăm: ,,Mihai Eminescu. Rayonnement d’ un génie” (1989), ,,Eminescu. Pour le monde latin”, (2001), ,,Buongiorno, Italia” (2002), ,,Un Talleyrand pentru România. Trecut imperfect, prezent obsedant”, (2006), ,,Neamul şi Babilonia. Spiritul public în cultura română”, (2009). Ministrul consilier George Apostoiu a realizat, de asemenea, şi traduceri din literatura franceză şi francofonă, precum şi traduceri din poezia contemporană franceză, belgiană şi africană.