La facultatea din Riga, nimeni nu cască la cursuri!

Nu mai e o noutate pentru nimeni, că datorită programelor din cadrul universităţilor mureşene, studenţii merituoşi pot ajunge pentru câteva luni să studieze la orice universitate de renume din Uniunea Europeană. Vorbind despre aceste posibilităţi, aţi auzit probabil nu odată pe unii dintre ei spunând: “m-aş duce şi eu, dar… Ca să aflăm ce se ascunde în spatele acestor vorbe înecate la mal, l-am rugat pe studentul Raul-Ovidiu Vereş să ne vorbească despre un schimb de experienţă la care ia parte în această perioadă, la Universitatea din Riga.
Reporter: Unde şi când te-ai născut, Raul-Ovidiu Vereş?
Raul-Ovidiu Vereş: Sunt din Târgu-Mureş, m-am născut în 17 aprilie 1992.
Rep.: O condiţie de a ajunge la studii în străinătate este cunoaşterea limbii engleze?
R.O.V.: Da, aşa este. Am învăţat de la trei ani engleza de la mama mea care vorbeşte bine, am făcut puţină engleză şi  la grădiniţă, iar la Gimnaziul „Europa”, unde am avut un profesor excelent, Sorin Sămărghiţan, am făcut engleză intensiv. În anii de liceu, la Colegiul „Mihai Eminescu” de asemenea… m-am perfecţionat!
Rep.: A fost cel mai dezastruos bacalaureat în 2011. Tu ai avut probleme?
R.O.V.: Am terminat cu 9,10… n-am avut probleme!
Rep.: Ce a urmat?
R.O.V.: M-am înscris la Universitatea Dimitrie Cantemir” la Economia Comerţului, Serviciilor şi Turismului la profil economic! După primul semestru am intrat într-un  program de parteneriat cu o unitate de învăţământ superior din Riga, unde am obţinut o bursă. Mi-am dat toate examenele şi din  sfârşitul lunii ianuarie mă aflu în capitala Letoniei.
Rep.: Fă o comparaţie între cele două sisteme de învăţământ, te rog!
R.O.V.: În ţară programul educaţional este gândit la nivel local, materiile se axează strict pe economia naţională şi astfel sunt inutile în alte ţări. De pildă învăţăm contabilitate, cum se calculează salariile, ceea ce mi se pare inutil când pentru asta sunt programe pe calculator. Aici, în Letonia, învăţăm cum  să fim lideri, manageri, facem exerciţii de comunicare, dezbateri, simulăm întâlniri de afaceri…
Rep.: Dar profesorii cum sunt?
R.O.V.: Faţă de România, unde te judecă după cât de mult periezi un profesor, aici eşti catalogat după cunoştinţe. E drept că se cere mult. Toţi profesorii au mari aşteptări, dar dacă unul din ei vede că eşti activ şi te străduieşti, că eşti bun, acesta va da vestea celorlalţi profesori şi altfel se vor uita la tine! Pot spune că aici munca studentului e apreciată, e răsplătită.
Rep.: Cum este programul?
R.O.V.: În ţară aveam şapte materii dintre care la şase aveam şi curs şi seminar. Stăteam şase – nouă ore pe zi la şcoală, dar tot ce făceam era să scriem, să facem chestionare şi câteva exerciţii. Aici cursurile sunt interactive, nu avem seminarii, de regulă stăm trei, maximum cinci ore la şcoală. Avem materiale de citit pe care le dezbatem apoi în clasă. Putem lua notiţe dar putem scrie direct pe laptop, important e să interacţionezi, astfel ora te acaparează şi nimeni nu cască şi nimeni nu scrie sms-uri sub bancă!
Rep.: Lucraţi după manuale?
R.O.V.: Nu lucrăm după manuale, vorbim despre lucruri actuale, ce se întâmplă în lumea economică. Profesorii îşi aleg materialele şi le pun pe website de unde orice elev le poate descărca.
Rep.: Ai remarcat vreun profesor deosebit?
R.O.V.: Majoritatea profesorilor sunt tineri, dar bine pregătiţi. L-aş aminti  pe profesorul de Drept de Afaceri Internaţionale, nu cred că are mai mult de 35 de ani. A studiat dreptul în Michigan, în Statele Unite ale Americii, are două doctorate în Riga. Îl consider un model demn de urmat.
Rep.: Cum sunt colegii?
R.O.V.: Prin acest program de schimb de experienţă sunt foarte mulţi studenţi din toate colţurile Europei. Ei sunt foarte prietenoşi, mai ales cei din Franţa, Spania, Italia…
Rep.: Cât ar costa un an şcolar acolo?
R.O.V.: Un an şcolar ar costa 5.000 de euro, plus 600 de euro pentru chirie şi restul.
Rep.: De ce crezi că unii se opresc totuşi la intenţia de a merge mai departe?
R.O.V.: Probabil pentru că sunt leneşi. Ar trebui să înveţe engleza,  să se înscrie în program, să-şi dea interesul.
Rep.: Cum ţi se pare Riga?
R.O.V.: În comparaţie cu alte capitale Riga e un oraş micuţ cu o populaţie de 900.000 de persoane. A fost fondat în 1201 pe locul unei foste aşezări live. Datorită prezenţei germane Riga devine cel mai important centru comercial din golful Baltic. E un oraş micuţ, dar cu un aer curat, cu străzi aerisite, fără ambuteiaje. Am impresia că e destul de bine organizat şi mult mai curat decât alte oraşe de pe la noi.
Rep.: Vei putea prelungi şederea ta acolo?
R.O.V: Din păcate, nu! În mai voi reveni în ţară!