Tradiția „stropitului” în a doua zi de Paște. Ce semnifică și de unde provine?

În spațiul transilvănean, unul dintre cele mai răspândite cutume pascale este obiceiul „udatului” sau „stropitului”, care se efectuează în a doua și a treia zi de Paște. Tradiția spune că lunia, feciorii colindau casele fetelor din sat pentru a le uda cu apă d eizvor proaspătă, pentru a fi frumoase, pentru a da naștere la copii sănătoși și pentru a mirosi frumos pe tot timpul anului, iar marția era rândul fetelor de a-i uda pe băieți. În zilele noastre, tradiția a suferit mici modificări. Băieții nu mai udă fetele cu apă, ci cu parfum. Dacă în timpurile apuse, băieții udau fetele folosind o găleată sau o stropitoare, în zilele noastre fetele sunt atinse tandru și elegant cu câteva pufuri de parfum, în zona gâtului.  Acest obicei este preluat din cultura maghiară și se practică în zona centrală și de Nord a României.  

Obiceiul udatului de Paște este o tradiție veche și îndrăgită care este sărbătorită și preluată  de la comunitățile maghiare. Această tradiție este strâns legată de celebrarea primăverii și a reînnoirii naturii, teme care sunt prezente și în alte culturi europene. Înainte de creștinism, multe dintre tradițiile de primăvară aveau legătură cu riturile de fertilitate și cu sărbătorirea revigorării naturii. Oamenii foloseau apa, un simbol al purității și al vieții, pentru a marca această tranziție în anotimpuri și pentru a aduce noroc și fertilitate în gospodăriile lor.

Tradiția spune că fetele care nu sunt stropite, vor avea ghinion tot anul.  În mediul rural, în anumite zone din țară, flăcăii cer permisiunea părinților fetelor pentru a le uda, rostind următoarele: “Am fost într-o pădure verde, am văzut o viorea albastră, care stătea să se ofilească. Îmi daţi voie să o stropesc?”. Ei pot alege parfumul pe care îl utilizează pentru a le stropii pe domnișoare, impresionându-le. Fetele își așteaptă musafirii cu bunătăți tradiționale, pe care le oferă celor care spun poezii. Cei care pleacă primii la udat sunt cei mici, urrmți de flăcăii satului.

Obiceiul udatului de Paște nu este doar o activitate distractivă sau un simplu ritual, ci are o semnificație profundă în spiritualitatea și tradițiile locale. Este o modalitate de a marca trecerea într-un nou început, de a celebra viața și de a împărtăși bucuria sărbătorii cu cei dragi.

Mădălina ROHAN

Sursa foto: Observator News