Deputatul USR Lavinia Cosma se întreabă: “Cum să ceri strategie și viziune unor oameni care în 20 de ani au dovedit că nu au competențele necesare pentru a administra un oraș?” Administratie
  • ligia.voro
  • 0 comentarii
  • 560 Vizualizări

Deputatul USR Lavinia Cosma se întreabă: “Cum să ceri strategie și viziune unor oameni care în 20 de ani au dovedit că nu au competențele necesare pentru a administra un oraș?”

Deputatul USR Lavinia Cosma face o radiografie dură a administrației publice locale într-un interviu pe care ni l-a acordat. Am început mai timid, de la nevoia de a (se) schimba mentalități și am încheiat cu eșecurile noastre ca oraș, comunitate, după aproape două decenii cu aceeași administrație.

 

Rep.: Cum vedeți că s-ar putea schimba ceva în modul de a gândi, de a acționa atât al aleșilor cât și al alegătorilor care așteaptă ca altcineva să facă?

L. C.: Eu sunt un parlamentar care sunt interesat de tot ce se întâmplă la noi în județ și în oraș. Asta înseamnă că vorbesc și cu consilieri locali, și cu consilieri județeni, particip și la evenimente și, foarte important, vorbesc cu foarte mulți oameni în fiecare zi. Cred cu tărie că rolul unui parlamentar, pe lângă cel de a face legi, pentru că așa e în fișa postului în primul rând, e și acela de a schimba mentalități. Peste tot pe unde merg, le explic oamenilor că este dreptul lor și, în același timp, și o responsabilitate de a-i trage de mânecă pe cei care te reprezintă, fie că vorbim că te reprezintă în Parlament, fie că vorbim despre cei care te reprezintă în consiliul local, primărie, consiliul județean etc. Trebuie să îți dai seama că ai anumite pârghii și între scrutinuri.

Eu fac lucrul acesta în fiecare zi. Mi se întâmplă des să vorbesc cu oamenii pe anumite subiecte și după o anumită perioadă de timp când mă întâlnesc a doua oară sau îmi scriu pe Facebook, unde primesc foarte multe mesaje, și îmi spun: “M-am gândit la ce mi-ați zis când ne-am întâlnit, aveți dreptate”. În acel moment e satisfacția, e motivația pentru care mă mai trezesc și a doua zi și fac în continuare ceea ce fac pentru că acest lucru înseamnă că am reușit să schimb mentalități, ceea ce nu e ușor.

 

Rep.: Cum v-ați gândit ca exemplul dvs. să fie replicat la alți aleși?

L. C.: Am constatat că în orașul nostru, în județul nostru, de 30 de ani încoace sunt într-o ceartă veșnică oameni care nu sunt obișnuiți să pună interesul nostru, al tuturor, pe primul loc, și să renunțe la orgolii – politice sau, pur și simplu, orgoliu -, iar concluzia este că suntem foarte în urmă și ca județ, și ca oraș. Am fost foarte interesată să vorbesc cu cei care ne conduc și județul și instituțiile per ansamblu ca să văd ei ce gândesc, care e părerea lor. Am descoperit că o parte dintre acești oameni sunt pe o funcție de foarte multă vreme și consideră că li se cuvine acea funcție și că nu mai trebuie să și facă ceva, pur și simplu merg din inerție la serviciu, au un loc de muncă stabil pentru că sunt de multă vreme acolo și pare-se că nu îi dă nimeni afară de acolo și nu au o percepție asupra funcției ca responsabilitate. Aceasta e o foarte mare problemă la noi, foarte mulți oameni își doresc funcții, dar nu au acea responsabilitate că funcția înseamnă în primul rând să faci ceva și își doresc o funcție doar de dragul funcției. Iar acest lucru e valabil în toată țara, nu doar la noi. Dacă stai și vorbești cu ei, majoritatea spun: da, suntem în urmă, Clujul, Sibiul, Brașovul, mai nou și Bistrița, ne-au depășit, și când spun: hai să stăm la aceeași masă, să discutăm niște lucruri, să cădem de acord pe anumite subiecte importante ca să dezvoltăm orașul și județul, ei au răspunsuri de genul: eu nu stau la masă cu X sau cu Y. Mi-am dat seama că totul se ia foarte personal, că mulți se urăsc de ani buni și suntem blocați într-o ură viscerală, nu știu dacă îi întrebi de ce se urăsc, dacă își mai aduc aminte, dar pur și simplu ne blochează din toate punctele de vedere.

Avem această chestiune de împărțire a orașului din punct de vedere etnic, vin oameni, și români, și maghiari, și îmi spun că orașul e rupt în două: sunt românii și maghiarii și că cineva trebuie să unească orașul. Revenim la ideea de mai devreme, cineva trebuie să facă. Și eu le spun: așa este, orașul este rupt în două, sunt românii și sunt maghiarii pentru că au fost alimentate chestiunile acestea politic, iar lumea a rămas prinsă în luptele astea de orgolii și au uitat, de fapt, care este scopul nostru. Scopul nostru este să avem o școală mai bună, să avem un spital mai bun, să avem o parcare, lucruri de bun simț, absolut normale, dar, din păcate, pe care nu le avem. Eu le spun: Da, sunt de acord, cineva trebuie să facă. Eu sunt cea care vreau să fac, pot și am demonstrat că pot să fac niște lucruri. Dar nu pot singură. Le spun că am nevoie de susținere, iar asta înseamnă că pe anumite subiecte, dacă ești inginer, am nevoie de o părere sau, pur și simplu, să mergi la vot și să mă votezi. Dacă tu îmi spui că e o problemă, eu îți spun cum se poate rezolva problema, înseamnă că ar trebui, ca să zic așa, să se întâlnească cererea cu oferta. Sunt foarte curioasă în momentul votului, indiferent despre ce vot vorbim câți vor disponibili sau nu sau cum vor vota. Vorbeam zilele acestea cu un grup de oameni de afaceri și le explicam că, dacă la ei la firmă, sunt firme în oraș care funcționează din 1990, ar avea un angajat care de 20 de ani nu performează, iar după 20 de ani își dau seama că angajatul nu are competențele pe care au crezut la un moment dat că le are, ce ar face, îl mai țin în condițiile în care trece timpul, concurenții lor s-au dezvoltat etc.? S-au uitat la mine și mi-au răspuns: îl dăm afară, nu? Așa e și cu orașul. Dacă, după 20 de ani, ne-am dat seama, foarte pragmatic, simplu și fără patimă că nu avem o școală modernă, o parcare etc., ce facem? Dacă stăm să luăm toate subiectele la rând, constatăm că în cei 20 de ani, pe fiecare subiect avem scandal și atitudinea că alții sunt de vină. Atunci nu e logic să vrei să vină alți oameni care se pricep să facă administrație? Niște oameni au dovedit 20 de ani că nu știu să facă administrație. Asta încerc să explic că trebuie să avem pretenții de la cei care ne reprezintă, adică trebuie să aibă pretenții și de la mine și de la orice persoană care este într-o funcție de răspundere și decide cum se cheltuiesc banii publici, ai orașului, ai județului.

 

Rep.: Aveți o inițiativă privind construirea unui campus școlar la Târgu Mureș, ați adunat semnături la un moment dat, ce s-a mai întâmplat cu această inițiativă?

L. C.: Sunt aproape de final, mai am nevoie de un număr rezonabil de semnături.

Săptămâna aceasta cortul pentru strângere de semnături se află în Tudor, în zona Diamant.

Primăria, împreună cu Consiliul local, au votat o HCL pentru a limita numărul de zile în care poți strânge semnături la cort la maxim 5 zile. Au făcut acest lucru pentru a mă împiedica să strâng numărul de semnături necesar. În momentul de față, este contestată această Hotărâre a Consiliului Local Târgu Mureș în instanță și aștept să văd ce spune instanța pe acest subiect. Din punctul meu de vedere, acea hotărâre de Consiliu Local este, pur și simplu, neconstituțională. Însă acea hotărâre reflectă o atitudine și un mod de lucru care s-a dovedit că în 20 de ani ne-au dus la faliment și să frânăm orice inițiativă. Oamenii aceștia, de 20 de ani încoace, nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă că noi pierdem cu toții. Așa cum le explicam și lor, și unor oameni de afaceri că într-o zi, Doamne ferește, pățești ceva din punct de vedere medical, s-ar putea să nu mai ajungi la un spital dintr-o țară străină, unde ți-ai făcut tu planurile că te duci și te tratezi, vine SMURD-ul, te ia și te duce tot la spitalul nostru din Târgu Mureș, pur și simplu nu mai ajungi la spitalul mult visat. Asta înseamnă că îi afectează și pe ei, dar presupun că încă nu au avut probleme de sănătate și le doresc multă sănătate.

 

Rep.: Cum vi se pare orașul din punct de vedere peisagistic, al infrastructurii etc.?

L. C.: Am stat foarte mult în stradă, am vorbit cu oamenii și printre ei am întâlnit târgumureșeni care sunt plecați în alte țări și îmi spuneau că vin acasă cu drag pentru că vin acasă, dar de fiecare dată când vin acasă li se pare că lucrurile sunt la fel, or e foarte ciudat să ai sentimentul că în 20-30 de ani nu s-a schimbat mare lucru. Discutam cu un taximetrist care îmi spunea că orașul are aproape aceeași infrastructură de zeci de ani, are aceleași clădiri aproximativ, s-a construit foarte puțin la nivel de strategie. Îmi spunea taximetristul: Doamnă, eu circul pe aceleași drumuri ca în copilărie, copiii mei se duc la școala la care am fost și eu și au aceleași lucruri în clasă, sala de clasă arată la fel ca atunci când am făcut eu școala. Suntem înțepeniți în timp, asta îmi spunea. Mă duc în Sibiu, în Cluj și văd dezvoltare de la o excursie la alta, ceea ce la noi nu se vede. Când vii de undeva din străinătate sau din alt oraș, nu exclami: uite, ce s-a mai făcut în Târgu Mureș! Ar trebui să avem sentimentul acesta, când intri în orașul tău și să spui: A, ce frumos, s-a mai făcut ceva, s-a mai construit ceva. Toate acestea sugerează un adevăr foarte trist că nici măcar nu s-a reușit să se vopsească ce au construit alții.

 

Rep.: De ce credeți că anumite proiecte care au trecut de studiul de fezabilitate, proiect tehnic, s-au obținut toate avizele, ai cheltuit niște bani, nu s-au pus în aplicare? De exemplu, construcția podului peste Mureș din Aleea Carpați.

L. C.: Am stat și eu și m-am gândit la lucrul acesta, am discutat cu cei care ne conduc astăzi și care conduc de multă vreme orașul și județul, am ajuns la o concluzie tristă, din studiile de fezabilitate s-au câștigat mulți bani, au fost niște firme, iar lucrurile acestea se pot verifica, sunt dovezi în acest sens, care au făcut de multe ori cu copy-paste din alte proiecte aceste studii și au câștigat enorm de mulți bani, unii spun că pe lângă firmele respective care au câștigat aceste contracte, au împărțit banii cu cei care le-au dat contracte. Sunt destul de multe dosare în lucru, am și un semn de întrebare, de ce aceste dosare nu ajung să se finalizeze? Eu în calitate de cetățean vreau să știu într-un timp rezonabil dacă o persoană care a condus orașul și are mai multe dosare, este vinovată sau nevinovată. Dacă acea persoană este nevinovată, este în regulă, înseamnă că potrivit justiției nu a comis nicio infracțiune, dar dacă este vinovată, nu mai vreau să treacă ani ca să intervină prescripția și să nu se întâmple nimic. Acesta e un semn de întrebare. Cred că am ajuns într-un punct după 20 de ani în care noi în calitate de cetățeni, români, maghiari, avem nevoie de răspunsurile astea. E foarte simplu. Cred că ține de bani, cred că ține de interese, cred că ține de nepăsare, cred că ține de o lipsă de conștiință, pur și simplu. Foarte mulți oameni care ocupă funcții în orașul nostru și la noi în județ, nu au motivații nobile în a ocupa aceste funcții, ci, pur și simplu, fac asta pentru că au anumite interese, pentru că vor să câștige anumiți bani ș.a.m.d. Există în alte țări acel sentiment de a-ți servi țara, de a-ți servi comunitatea, de a lucra pentru comunitate, pentru oameni, pentru noi, pentru că noi suntem comunitatea. Din păcate, am avut un mare ghinion aici, la noi acasă, să ajungă în aceste funcții oameni care nu au sentimentul acesta de a lucra pentru comunitate și, pur și simplu, de a lucra pentru interesul lor de grup, pentru a-și păstra puterea și atât.

Lucrurile trebuie să se schimbe. Noi, cu toții, suntem datori să ne implicăm aici, la noi acasă, pentru ca orașul să se dezvolte.

 

Ligia VORO

(Advertorial)

Distribuie:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Recomandari

Recent
Popular
Etichete


Citeste Zi de Zi Online


 

 

 










 

 

 

Print


 





Transilvania Business

ARHIVE

error: Content is protected !!