Bartolomeu Anania, omul echilibrului societăţii româneşti

Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu Anania, ultimul traducător al Bibliei în limba română, şi-a început călătoria spre Împărăţia Cerurilor luni, 31 ianuarie 2011, la ora 19.25, lăsând în urma sa un gol imens în rândul feţelor bisericeşti şi a credincioşilor din întreaga ţară. “Ar trebui să ne raportăm cu toţii la el”, crede Silviu Negruţiu, preot paroh la Catedrala Mare din Târgu-Mureş. “Bartolomeu Anania ne-a învăţat să împletim armonios rugăciunea cu credinţa şi cu cunoaşterea”, spune părintele Partenie Pop, protopop de Târnăveni. “Dorim să ne împărtăşim în continuare din scrierile şi din învăţăturile sale”, afirmă părintele Teodor Beldean, protopop de Reghin.

A decedat la Terapie Intensivă

Potrivit publicaţiei Ziua de Cluj, decesul mitropolitului Bartolomeu Anania a survenit la Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca. Înconjurat de medici, prieteni, ucenici şi colaboratori apropiaţi, trupul Înaltpreasfinţitului Bartolomeu a cedat multiplelor afecţiuni care i-au marcat ultima perioadă de viaţă. Corpul celui care a fost, timp de 18 ani, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a fost depus în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, unde toţi cei care doresc îi pot aduce un ultim omagiu.

Slujba de înmormântare, oficiată joi

Slujba de înmormântare a mitropolitului Bartolomeu Anania va fi oficiată joi, la ora 12:00, la catedrala mitropolitană ortodoxă. Arhiereul va fi îngropat în cripta ierarhilor din catedrala mitropolitană. Dumnezeu să îl odihnească în pace şi pe toţi cei îndureraţi să îi aline cu mângâierea Duhului Sfânt!

Om al echilibrului societăţii româneşti
“Ar trebui să ne raportăm cu toţii la el. Bartolomeu Anania este omul care a adunat în mintea, în sufletul şi în manifestările sale, concluziile unei vieţi, unei istorii şi unei credinţe, creându-şi statutul de om al echilibrului societăţii româneşti, atât prin cultura sa, cât şi pentru credinţa de care a dat dovadă.”
Silviu Negruţiu, preot paroh la Catedrala Mare din Târgu-Mureş

A fost un model pentru fiecare preot
“Pentru credincioşii din zona Mureşului, Bartolomeu Anania a fost o persoană complexă. Datorită modului său de slujire a lui Dumnezeu şi a oamenilor a fost un model pentru fiecare preot. Bartolomeu Anania ne-a învăţat să împletim armonios rugăciunea cu credinţa şi cu cunoaşterea, în limita bunului simţ, ne-a învăţat că preotul trebuie să fie un model de trăire, model care trebuie actualizat în viaţa de zi cu zi.”
Părintele Partenie Pop, protopop de Târnăveni

Mitropolia pierde un mare ierarh
“Întreaga Mitropolie este îndoliată pentru că pierde un mare ierarh, un foarte bun organizator şi un om deosebit, de mare valoare şi cu mare experienţă, trecut prin şcoala închisorilor comuniste. Pentru noi, este o pierdere foarte mare, Bartolomeu Anania lasă un gol imens în inimile preoţilor, a credincioşilor şi a tuturor celor care l-au cunoscut. Înălţăm o rugăciune către Dumnezeu pentru sufletul său şi dorim să ne împărtăşim în continuare din scrierile şi din învăţăturile sale.”
Părintele Teodor Beldean, protopop de Reghin

Ce conţine testamentul?
“ÎPS Bartolomeu Anania a lăsat un testament pe care o să îl facem cunoscut poate de mâine încolo. A fost scris minuţios şi nu poţi să îl citeşti fără să lăcrimezi. Acest testament este legat de înmormântarea sa, care să fie făcută în smerenie. ÎPS nu şi-a dorit să primească distincţii post-mortem şi, de asemenea, a scris cum să i se continue opera filantropică, cum să i se publice lucrările în continuare şi, mai ales, să avem o grijă deosebită de Fundaţia care îi poartă numele şi care are în vedere ajutorarea elevilor şi studenţilor săraci, dar merituoşi.”
Preasfinţitul Irineu Bistriţeanul, episcop vicar al Arhiepiscopei Vadului, Feleacului şi Clujului.

ÎPS Bartolomeu Anania, o viaţă dedicată semenilor
1921– 18 martie: în localitatea Glăvile, judeţul Vâlcea, se naşte Valeriu Anania, fiul lui Vasile şi al Anei, născută Mărgăritărescu.
1933-1941– este elev al Seminarului Central din Bucureşti.
1942 – 2 februarie: intră în monahism la Mănăstirea Antim din Bucureşti, primind numele Bartolomeu.
– 15 februarie: este hirotonit ierodiacon; în peregrinările prin ţară, va fi ierodiacon la Mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş.
1942-1943 – urmează cursuri de diferenţă şi îşi ia bacalaureatul la Liceele Dimitrie Cantemir, respectiv Mihai Viteazul.
1941-1948 – urmează studii superioare de Teologie la Bucureşti, Cluj şi Sibiu; este absolvent al Academiei Teologice Andreiane din Sibiu.
1945-1946 – studii incomplete de medicină la Sibiu şi Cluj şi de muzică instrumentală la Cluj.
1946 – iunie: student al Universităţii din Cluj şi preşedinte al Centrului Studenţesc Petru Maior; conduce greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă. Urmează un lung şir de arestări.
– este expulzat din Cluj.
1947 – iulie-decembrie: este stareţ al Mănăstirii Topliţa.
1948-1949 – ocupă funcţia de intendent al Palatului Patriarhal.
1949-1950 – este inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc.
1950-1951– este asistent al profesorului Teodor M. Popescu, la Catedra de Istorie Bisericească Universală din cadrul Institutului Teologic Universitar din Bucureşti
1951-1952 – este decan al Centrului de Îndrumări Misionare şi Sociale al clerului, la Curtea de Argeş, unde predă cursuri de istorie bisericească şi omiletică.
1958 – este condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică, pentru “uneltire contra ordinei sociale“; închis la Securitate, Jilava, Piteşti şi Aiud; eliberat după şase ani şi două luni, în 1964, prin decret general de graţiere.
1964-1965 – este numit, din nou, director al Bibliotecii patriarhale.
1965-1976 – funcţionează, în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, ca secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Cancelariei eparhiale, director al Departamentului Publicaţiilor, reprezentant al relaţiilor interbisericeşti.
1967 – 29 octombrie: primeşte harul preoţiei, fiind hirotonit de episcopul Victorin al Americii; ceva mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îi acordă rangul de arhimandrit. Ulterior, este distins – pe linie bisericească – cu “Crucea patriarhală”, “Ordinul Sfântului Mormânt” al Patriarhiei Ierusalimului, “Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”al Patriarhiei Antiohiei.
1976-1982 – la Bucureşti, este directorul Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
1978 – devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
1982 – se pensionează şi se retrage la Mănăstirea Văratec.
1990 – 24 decembrie, Ajunul Crăciunului: începe munca de revizuire în limba română şi de comentare a Bibliei, începând cu textul Noului Testament, acţiune extinsă ulterior asupra întregii Sfintei Scripturi, pe o perioadă de unsprezece ani.
1991 – refuză calitatea de “membru de onoare” al Academiei Române.
1993 – 21 ianuarie: Colegiul Electoral Bisericesc îl alege pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului.
7 februarie: în Catedrala Arhiepiscopală din Cluj-Napoca, este hirotonit şi instalat arhiereu. Ca arhiepiscop al Clujului, va urmări şi va lupta pentru dinamizarea activităţii pastorale a clerului şi pentru diversificarea ei în funcţie de cerinţele actuale ale societăţii, pentru implicarea Bisericii în acţiunile de asistenţă socială organizate, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică şi Cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului – de la amvon şi prin diverse întâlniri –, pentru dezvoltarea relaţiilor ecumenice practice prin păstrarea identităţii proprii.
1995 – apare ediţia a doua a Noului Testament. Versiune revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti.
1996 – primeşte titlul de “Cetăţean de onoare” al municipiului Cluj-Napoca.
– este ales senator de onoare şi membru al Marelui Senat al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
1998 – Editura Kálvin János a Bisericii Reformate din Ungaria publică, în ediţie bilingvă româno-maghiară, Noul Testament, varianta Bartolomeu Valeriu Anania
2000 – primeşte de la Preşedinţia României: medalia jubiliară “Mihai Eminescu”; Ordinul Naţional pentru Merit în gradul de Mare Cruce.
2001– în anul întâi al mileniului trei este publicată Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe numeroase alte osteneli. Lucrarea, tipărită deja în mai multe tiraje, se bucură de un interes cu totul deosebit din partea specialiştilor, dar nu mai puţin din partea credincioşilor, pentru noutatea de ordin teologic şi filologic pe care o aduce faţă de variantele româneşti precedente, pentru aşezarea textului într-o limbă română actuală şi, mai ales, pentru utilitatea celor peste 8.000 de note subsidiare menite să-i ofere cititorului căi de acces spre adevărul textului; în spaţiul Ortodoxiei româneşti, Ediţia jubiliară a Bibliei este prima versiune adnotată.
– Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca îi acordă titlul de doctor honoris causa
– primeşte titlul de doctor honoris causa din partea Universităţii de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu din Cluj-Napoca
2006 – în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4 noiembrie 2005, de înfiinţare a unei mitropolii la Cluj, iniţiativă validată de Adunarea Naţională Bisericească la 1 martie 2006, Bartolomeu Anania este instalat – la 25 martie, praznicul Bunei Vestiri –, de către Patriarhul Teoctist al României, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.
2008 – pe scena Teatrului Naţional din Cluj-Napoca are loc Gala inaugurală a Fundaţiei Mitropolitul Bartolomeu, instituţie ce are drept scop conferirea de burse de studiu, în ţară sau străinătate, tinerilor merituoşi, cu rezultate deosebite la învăţătură şi posibilităţi materiale reduse.
2009 – primeşte Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Memorii.
2010 – primeşte din partea Primăriei Cluj-Napoca titlul de Senior al cetăţii.
– La 22 noiembrie este ales membru de onoare al Academiei Române.
2011– 31 ianuarie, s-a mutat la cele veşnice, la Cluj-Napoca.

Preafericitul Daniel: “Avea un spirit misionar”
Mitropolitul Bartolomeu Anania a fost un “apărător al credinţei ortodoxe” şi “un locomotor al spiritualităţii româneşti”, îmbinând credinţa şi cultura „într-o armonie roditoare”, a precizat patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul (PF) Daniel. „Cu mare tristeţe am aflat trecerea la cele veşnice a Înaltpreasfinţitului Mitropolit Bartolomeu al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului în seara aceasta. Considerăm că este o mare pierdere pentru Biserica noastră şi pentru spiritualitatea românească, deoarece Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu a fost un apărător al credinţei ortodoxe şi un locomotor al spiritualităţii româneşti. A îmbinat credinţa şi cultura într-o armonie roditoare. A arătat experienţa vieţii în ţară şi străinătate. Avea un spirit misionar foarte accentuat şi un dinamism deosebit”, a transmis patriarhul Daniel enoriaşilor, prin intermediul Radio Renaşterea. Textul cu mesajul adresat de patriarhul BOR prin intermediul radioului menţionat a fost postat pe site-ul Patriarhiei Române. În mesajul respectiv, PF Daniel mai subliniază că mitropolitul Bartolomeu Anania a găsit metode noi de pastoraţie, folosind inclusiv mijloacele de comunicare în masă pentru a răspândi cuvântul lui Dumnezeu. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române îşi exprimă încredinţarea că în Împărăţia Cerurilor mitropolitul va fi în compania sfinţilor autori ai Sfintei Scripturi, ai Sfinţilori Prooroci şi Apostoli, întrucât a lucrat asiduu la traducerea şi diortosirea Bibliei. PF Daniel a exprimat de asemenea condoleanţe întregii Arhiepiscopiei Clujului, Vadului şi Feleacului şi întregii Mitropolii a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Scriitor prolific
Ca scriitor, Bartolomeu Anania s-a remarcat cu lucrări precum “File de acatist” (1976), “Acţiunea catolicismului în România interbelică” (1992), “Cartea deschisă a Împărăţiei”, “Memorii” în 2008, în care-şi descrie viaţa în toate etapele ei, articole cu caracter teologic, predici, note şi comentarii. A activat şi ca dramaturg: “Mioriţa” (1966); “Meşterul Manole” (1968); “Du-te vreme, vino, vreme!” (1969); “Păhărelul cu nectar” (fantezie pentru copii-1969); “Steaua Zimbrului” (1971); “Poeme cu măşti” (1972).
A publicat şi câteva volume de poezii printre care: “Geneze” (1971); “Istorii agrippine” (1976); “File de acatist” (1981); Anamneze” (1984); “Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi.” (1992); “Poezie religioasa romanească moderna” (1992). La acestea se adauga volumele de proza si de eseuri: “Greul Pamantului” (1982), “Rotonda plopilor aprinsi” (1983), albumul “Cerurile Oltului” (1990), “Amintirile peregrinului Apter” (1991), romanul exotic “Strainii din Kipukua” (1979).