Socotar nu mai crede în Guşă
14 februarie 2005Democraţii mureşeni, întruniţi vineri în Biroul Permanent Judeţean (în frunte cu sancţionabilul preşedinte de filială, Dinu Socotar, semnatar al deja celebrei scrisori perdante), au “dezbătut şi analizat minuţios toate evenimentele şi evoluţiile ultimei săptămâni”, după cum se menţionează într-un comunicat remis presei, concluzionând că “instanţele naţionale au tratat corect problema disidenţei celor trei ex-colegi”.
Iertat de colegii care săptămâna trecută îi cereau capul, Dinu Socotar a făcut penitenţele de rigoare şi a tras concluzia că “forurile statutare ale partidului, în special Biroul Permanent Judeţean, reprezintă spaţii deliberative suficient de generoase pentru orice temă şi oricare membru al partidului”. Această declaraţie vine la mai puţin de două săptămâni după ce Socotar semna în nume propriu, adică fără să consulte BPJ, scrisoarea celor 17 deputaţi şi lideri de filiale locale prin care îi cereau lui Cozmin Guşă să candideze la preşedinţia partidului şi se arăta surprins de iritarea celor de la centru, pentru că, nu-i aşa?, o scrisoare deschisă este un document public şi un mod democratic de exprimare a unei opinii.
Scăpat şi de grija de a o da afară pe Lavinia Şandru, care şi-a prezentat demisia de onoare, preşedintele organizaţiei mureşene a democraţilor s-a lepădat ieri şi de Cozmin Guşă, declarând că nu mai este “aşa de convins – ca, probabil, atunci când spunea că reacţia lui Băsescu se datorează dezinformării (n.n) – că el viza posturi de conducere în partid.
Potrivit lui Dinu Socotar (adică a directivelor de la centru), priorităţile partidului sunt, în acest moment, câştigarea alegerilor pentru Primăria Capitalei şi semnarea tratatului de aderare la UE, rămânând ca doar după 20 aprilie să fie reluată competiţia electorală în cadrul partidului.
Cum nici în politică, ulciorul nu prea merge de trei ori la apă, suntem convinşi că Socotar va avea grijă să citească de zece ori un document înainte să-l semneze.
Pe cine ziceaţi că susţineţi la preşedinţia partidului?
Relu TĂTAR
Lasă un comentariu