Imprevizibilul Dinescu

În manieră sa obişnuită, cea nonconformistă, Mircea Dinescu şi-a lansat vineri seara, începând cu ora 18, la Institutul de Artă Teatrală din Târgu Mureş, ediţia în limba maghiară a cărţii sale “Corigenţi la cele sfinte”, o savuroasă culegere de pamflete satirico-umoristice. Lansarea s-a bucurat de o prezenţă numeroasă, în mod deosebit public maghiar.
Mircea Dinescu este o prezenţă obişnuită la Târgu Mureş, ultima sa lansare de carte având loc în vara anului trecut în Cetatea medievală. În “Corigenţi la cele sfinte”
Dinescu satirizează personalităţile politice ale momentului începând cu Vadim, Năstase, Iliescu, Quintus ş.a., dar nu scapă condeiului său nici alte personalităţi, precum Teoctist. Chiar dacă uneori forţează nota şi accentuează insistent pe latura negativă a personajelor sale, Dinescu dezvoltă cu succes specia pamfletului politic – din păcate prea puţin abordată astăzi – arătându-ne că într-o lume preocupată, din păcate prea mult de grija zilei de mâine e rău să trăim fără umor.

Mereu original şi neconvenţional

A fost o lansare destinsă, cu multe discuţii, în care publicul din sală a putut interveni fără nici un fel de reţineri. Amabil, dar neconvenţional ca întotdeauna, Dinescu a răspuns întrebărilor ziariştilor, dar şi ale publicului prezent, confirmând printre altele şi faptul că în următoarele două sau trei săptămâni, împreună cu demisionarul redactor şef de la “Adevărul”, Cristian Tudor Popescu, va scoate pe piaţă un produs media. La cele trei întrebări puse de redactorul de la “Zi de Zi”, întrebări referitoare la motivul plecării sale de la “Academia Caţavencu”, relaţia pe care o are cu Ion Iliescu şi de ce între cei satirizaţi în cartea lansată nu se regăsesc şi politicieni maghiari, Mircea Dinescu a răspuns în stilu-i caracteristic: “Am plecat de la Caţavencu după opt ani, pentru că devenise plictisitor pentru mine şi doream să fac şi altceva. După ce am plecat, am scos, după cum aţi putut vedea, Aspirina săracului şi Plai cu boi. În ceea ce priveşte relaţia mea cu Ion Iliescu, chiar dacă l-am pişcat deseori, o apreciez ca fiind una normală şi nimic mai mult. A trebuit să accepte – ceea ce cred că nu i-a fost uşor – că are şi el defecte (în cazul lui foarte multe). De ce nu apar şi politicieni maghiari între cei satirizaţi de mine? Mărturisesc că nu prea mi-au dat ocazia să-i ciupesc, altfel aş fi făcut-o bucuros”.

Nicolae BALINT