Primul an la Târgu Mureş

Loţi Boloni a venit la Târgu Mureş în vara anului 1970. Regretatul Tiberiu Bone avea nevoie de el într-o echipă care peste câţiva ani va deveni motiv de spaimă pentru multe formaţii din Divizia A şi va bate la uşa fotbalului european.

Când Loţi a ajuns la Târgu Mureş, în vara anului 1970, ASA tocmai retrogradase din primul eşalon. Nu era însă timp pentru regrete şi compasiuni. Echipa nouă, gândită de Bone, încă din ultima parte a ediţiei 1969-1970, trebuia pusă la lucru. Era nevoie de rodaj, iar din proiectatul mecanism făcea parte şi adolescentul Boloni, “un puşti firav, de înălţime medie, tuns scurt, destul de tăcut şi cam retras, dar foarte serios”, cum îl descriau colegii de echipă.
Czako Ioan, unul dintre jucătorii maturi ai lotului din 1970, a observat la Boloni o trăsătură care a marcat toată cariera lui de fotbalist: “Loţi a venit la Târgu Mureş cu o mentalitate de profesionist, deşi avea doar 17 ani şi jucase într-un oraş mic. Lucra serios la fiecare antrenament. Noi l-am primit bine, ca şi pe ceilalţi tineri veniţi la echipă în acea perioadă. Era un tip liniştit, retras.”
Discreţia lui Boloni era firească. Un adolescent care a lăsat în urmă familia, prietenii şi şcoala din oraşul natal unde a învăţat timp de zece ani, nou venit într-un oraş pe care nu-l cunoştea bine şi unde nimeni
nu-l cunoştea aproape deloc. Dosea în cămara cu amintiri un univers sfânt pentru orice om, copilăria, şi făcea primii paşi într-o lume nouă. Străină. Cine ştie ce era în gândurile lui ascunse? Ce vise, ce speranţe îşi lega de mutarea la Târgu Mureş?
Boloni a fost transferat la Liceul Alexandru Papiu Ilarian, profil real, aşa că din toamnă era “papist” cu state în regulă. Făcea parte din clasa a XI-a D. Chiar dacă lipsea de la multe ore, din cauza antrenamentelor şi a meciurilor, elevul Loţi era văzut bine în liceu, mai ales la orele de educaţie fizică, unde “meseria” l-a trădat. Au trecut peste 30 de ani de când blondul mijlocaş de la ASA învăţa la Papiu. Chirurgul Şerban Bancu, coleg de generaţie cu Loţi, îşi aminteşte de “bombele” expediate de stângul jucătorului, la mingiuţe, în curtea liceului : “Am jucat împotriva lui în câteva meciuri, la şcoală. Eram portar şi, sincer să fiu, nu stăteam prea liniştit când trăgea el la poartă. Dar nu era, totuşi, mare pericol. Ştia până unde să întindă coarda. Ne menaja, în sensul că nu trăgea chiar cât putea de tare”
Despre orele de educaţie fizică de la Papiu, la care putea participa Boloni, şi-a amintit şi unul dintre profesorii lui de sport, Raczkovi Istvan: “N-a păcălit sportul la orele de educaţie. Lucra la fel ca ceilalţi colegi. Nu era mofturos şi nu-şi dădea aere. Lua în serios fiecare oră. În loc de 5 sprinturi făcea 6“.
Pauza competiţională dintre sezoanele 1969-1970 şi 1970-1971 a trecut repede, pentru că a fost extrem de scurtă, aproximativ două săptămâni. Pe 17 august, la Galaţi, pe malul Dunării, echipa lui Tiberiu Bone a învins Oţelul cu 3-2, în prima etapă de campionat. Lucaci, Kanyaro şi Fazakas au semnat golurile victoriei şi ASA a pornit, astfel, în marşul spre Divizia A. Echipa reîmprospătată de Bone începea să joace, iar Boloni aştepta momentul debutului.
S-a petrecut duminică 24 august, adică după o săptămână, când ASA juca acasă cu Metrom Braşov, iar pe foaia de arbitraj a apărut şi numele lui Boloni. Cronicarul, Atanasie Popa, scria: “Echipa a jucat cu însufleţire şi cu poftă bună, dovedindu-se superioară adversarului”. Nici o vorbă despre blondul subţirel din linia de mijloc. Se vor scrie atâtea mai târziu… ASA câştigă cu 4-1. Au marcat Czako, Fazakas, de două ori, şi Kanyaro. La militari au jucat: Solyom – Szolosi, Toth, Ispir, Czako Nagy, Boloni, Lucaci, Kanyaro, Fazakas, Nistor.
Odată cu trecerea etapelor, ASA a dovedit că este favorita seriei la promovare. S-a instalat în fruntea clasamentului, timp în care Boloni a apărut tot mai des în formula de start a echipei. Primul lui gol pentru formaţia militară a venit pe 25 aprilie 1971. ASA a câştigat cu 4-0 în deplasare, cu Flacăra Moreni, iar două zile mai târziu, pe 27 aprilie, în Steaua Roşie apare şi cronica meciului, în care este descrisă faza din care a marcat Loţi: “O combinaţie Fazakas – Mureşan – Lucaci, mingea ajunge la Boloni, care şutează puternic cu stângul, în colţul porţii, de la 14 metri, înscriind imparabil, 1-0.”
Au mai marcat în acel meci Hajnal (două goluri) şi Fazakas. ASA a jucat în formula: Bay – Şleam, Donoş, Ispir (28 Toth), Czako, Nagy M. Boloni, Hajnal, Lucaci (76 Nagy I.), Mureşan, Fazakas.
Pe 2 mai Loţi a marcat din nou, într-o partidă în care ASA a jucat acasă cu Dunărea Giurgiu. După un autogol al oaspeţilor a înscris Fazakas, iar aproape de finalul meciului, la o lovitură liberă de la 18 metri, din pasa lui Nagy Miki, Boloni a şutat pe jos şi a marcat golul cu numărul 3 al militarilor.
A mai trecut o săptămână şi pe 9 mai, după meciul ASA-Metalul Târgovişte 2-1, apar primele aprecieri despre Boloni în presa locală: ”ASA are o linie bună şi câţiva atacanţi deosebit de talentaţi. În meciul de duminică, Boloni, Hajnal şi Nagy Miki, în linia de mijloc…au demonstrat posibilităţile superioare de percutare de care dispune formaţia târgumureşeană”.
Luna iunie aduce promovarea în Divizia A. Pe 13, ASA câştigă cu 2-0 meciul cu Poiana Câmpina şi adună punctele de care avea nevoie pentru revenirea în prima ligă a fotbalului românesc, deşi mai era de jucat o etapă. Din echipa acelui meci a făcut parte şi Boloni. În ultimul joc în B, ASA a pierdut, 1-2 la Bucureşti cu Sportul, meci în care Loţi a trimis o ghiulea spre poarta gazdelor, în minutul 9, iar militarii reveneau după numai un sezon în Divizia A. Ce vremuri vor veni pentru fotbalul mureşean, pentru Boloni…

Florin MARCEL