Mezinul cu joc de lider

După numai un an de evoluţie la ASA, la vârsta de 18 ani, puştiul Boloni era unul dintre cei mai apreciaţi şi respectaţi jucători de la formaţia militară. Tiberiu Bone începea deja să construiască echipa în jurul lui, iar Loţi lipsea din formula de joc doar când era accidentat ori convocat la lotul naţional. Prin ‘72-’73 la ASA se întrezărea un lider.

Primul an la Târgu Mureş a trecut repede pentru Boloni. Şcoala şi fotbalul i-au ocupat tot timpul, vacanţa de vară, atât cât îşi permitea Loţi să-şi ia vacanţă, parcă nici nu a existat, în timp ce oraşul, prins din nou în hora Diviziei A, aştepta luna august. Dulcele miros al fotbalului din prima divizie plutea parcă peste Târgu Mureş. Să fi bănuit cineva în acea vară ce ani frumoşi vor veni?
Pentru Loţi a rămas în urmă şi clasa a XI-a, primul an de liceu la Târgu Mureş. A terminat anul fără nici o emoţie, cu toate că a avut peste 200 de absenţe. Toate motivate. Cine să-i fi reproşat că a lipsit de la ora de matematică sau de la geografie celui care deja construia pase ce sfidau multe teorii ale geometriei, ori cunoştea o mulţime de oraşe din deplasările făcute de-a lungul şi de-a latul ţării. În plus, prin Papiu ajunseseră, la scurt timp de la venirea lui Loţi în Târgu Mureş, poveştile, adevărate, despre caietele şi cărţile pe care Loţi le purta, ca pe o biblie, în sacoşa cu echipament, în deplasări. Astfel, drumul până în oraşul unde ASA mergea să joace era întotdeauna scurt pentru Boloni. În timp ce colegii încingeau un filcău, o şeptică sau un macao, el citea lecţii. Nu era deranjat nici de zâmbetele ironice ale colegilor, care au încetat când au ajuns să îl cunoască mai bine pe Loţi, şi nici glumele făcute pe acest subiect. Puţini ştiau că el recupera, în acest fel, orele pierdute din cauza fotbalului.
Debutul lui în Divizia A a venit pe 22 august 1971, la un meci între ASA şi Farul Constanţa. N-a fost un moment prea fericit pentru militari. Au terminat la egalitate, 0-0, cu un Boloni de nota 7. Tibi Bone a folosit formula de joc: Nagel – Szolosi, Toth, Ispir, Czako, Nagy, Boloni, Hajnal, Varodi, Mureşan, Fazakas (Kanyaro).
Primul gol pe care Boloni l-a marcat pentru formaţia militară, în Divizia A, a fost în retur, într-un meci cu Steagul Roşu Braşov, în minutul 3.
Au urmat o serie de partide în care personalitatea puternică a lui Boloni, orecum neobişnuită pentru un adolescent de 18 ani, a început să se facă simţită tot mai tare. “Loţi era tăcut în teren. Nu vorbea aproape nimic cu adversarii şi nici măcar cu noi. Cu arbitrii nu avea treabă deloc. Cu toate acestea se simţea personalitatea lui pronunţată. Se observa în joc, în atitudinea din teren, în hotărârea cu care îşi dorea victoria, în faptul că nu-şi făcea nici o concesie”, îşi aminteşte Czako Ioan, vorbind despre Boloni, tânărul mijlocaş stânga al echipei.
Ediţia de campionatul 1971-1972 a găsit formaţia ASA pe locul 4, dar, după cum a povestit Fazakas Arpad, omul căruia îi erau destinate multe dintre pasele lui Loţi, militarii au fost foarte aproape de câştigarea campionatului, poate mai aprope decât oricând: “Am terminat pe 4, dar dacă nu am fi pierdut un meci la Piteşti, puteam să luăm titlul. Acea înfrângere a cântărit enorm în stabilirea campioanei.”
Întâlnirea pe care Tiberiu Bone le-a dat-o în teren celor două generaţii, cu tinerii Boloni, Hajnal, Fazakas sau Pâslaru bine prinşi în jocul echipei, a făcut din ASA o maşinărie bine construită, dar nu destul de mobilă. Mai era nevoie de câteva setări, pe care tehnicianul Bone le-a făcut în următorii doi ani, în două sezoane mai puţin inspirate, totuşi, pentru ASA. Militarii au ocupat de două ori locul 12. În acest timp, însă, echipa militară a câştigat altceva. Un lider.

Florin MARCEL