Inepuizabilul număr 11

ASA, clasată în finalul sezonului 1976-1977 pe locul 4, respira în acea perioadă prin plămânii lui Bölöni. Neobositul mijlocaş a jucat din nou în 33 de partide de campionat şi a bifat mai multe meciuri la naţională.

De unde atâta energie, vitalitate, rezistenţă? Mărturiile colegilor de echipă, ale prietenilor şi ale celor care l-au urmărit multă vreme, au lămurit parţial secretul succesului marca Bölöni.
Încă de la începutul carierei, Loţi a dus o viaţă sportivă, fără tutun, alcool, fără nici un fel de excese. Studiile de medicină l-au ajutat să-şi cunoască în amănunţime corpul, să-şi forţeze limitele. Deşi nu a fost un talent de excepţie, a devenit un mare jucător. Numai prin propriile forţe. A câştigat pentru că nu a fentat niciodată munca, iar cei care l-au văzut jucând au remarcat ambiţia ieşită din comun, tenacitatea şi setea imensă de victorie.
Colegii şi prietenii mureşeanului au povestit că pentru Bölöni pregătirea jocului următor începea, aproape de fiecare dată, la câteva minute după finalul unei partide. "După meci, toată lumea pleca de la stadion, dar Loţi nu apărea. Intram în vestiar să văd ce face, de ce nu mai vine. El era în bazin, îşi făcea recuperarea. Mai stătea cel puţin o oră la stadion. După o repriză de masaj era proaspăt, gata de încă un meci", a povestit Iuliu Curtifan. Tot după joc, mureşeanul îşi făcea ghetele cu o cremă specială şi verifica dacă şireturile sunt în ordine, lucu pe care avea să-l remarce şi Cristian }opescu, după câţiva ani, când Loţi a ajuns la Steaua. Chiar dacă pentru unii dintre colegi migala aceasta părea un teribilism, pentru Bölöni a însemnat o parte a succesului său.

Succes prin organizare

Mai era o problemă. De unde avea el timp pentru toate? Şcoala, antrenamentele, meciurile, naţionala, îngrijirea echipamentului… Fazakas Arpad a povestit că Loţi şi-a făcut un obicei din a dormi şi în reprize extrem de scurte, lucru de care puţini erau în stare. "De multe ori mi-a zis să-l las să doarmă puţin, adică 5 minute. Îmi zicea că se culcă şi mă ruga să îl trezesc peste câteva minute. Punea capul pe pernă şi adormea imediat. Treceau cele 5 minute şi îi dădeam deşteptarea".
Modul minuţios în care Bölöni îşi împărţea timpul avea să îl impresioneze şi pe Helmut Dukadam, când portarul Stelei a ajuns să se antreneze şi să joace alături de mureşean. În cartea "O victorie aplaudată", fostul portar a zăbovit preţ de câteva rânduri asupra acestui subiect: "Pe Bölöni l-am invidiat întodeauna pentru felul în care a ştiut să-şi organizeze timpul. Aş putea spune că aveam chiar o ciudă pe el. Avea timp pentru tot. Pentru lectură, pentru cinematograf, pentru telejurnal, pentru teatre. Citea mult. Nu-i păsa că ceilalţi vorbesc. Parcă nu auzea nimic. Dar când suna deşteptarea pentru antrenament, sărea ca ars. Putea să fie la mijlocul rândului, nu conta. Antrenamentul era pe primul plan. Cine poate să uite cum îşi făcea încălzirea înainte de fiecare meci, mai ales înaintea unui meci mare? Nimic nu era la întâmplare. Parcă ar fi fost profesor de educaţie fizică. Şi-apoi, cursele acelea de 50 de metri între centru şi una din bare, mai ales cea din dreapta portarului advers. Cazanul trebuia încins la maximum. Şi Loţi forţa ca un sprinter în cursă, frânând exact în faţa fotografilor cu o forţă care făcea ca iarba să geamă, strivită de crampoane. A fost ceea ce numim noi fotbaliştii, un profesionist sută la sută".
Florin MARCEL