Ţigări în minus, kilograme în plus

A renunţa la fumat poate fi uneori un lucru destul de dificil – sevrajul nicotinic, acomodarea cu un nou stil de viaţă, învăţarea unor noi comportamente putând dura uneori destul de mult. Micile gustări „afective" sunt foarte uşor accesibile. Riscurile… le cunoaştem. 80% dintre persoanele care se lasă de fumat câştigă în greutate între 2 şi 4 kg pe o perioadă de 2 până la 6 ani. Dezavantajate sunt în special femeile, care se îngraşă cu aproximativ 3,8 kg, în timp ce bărbaţii numai cu 2,8 kg.

Din păcate, un sondaj publicat în „Washington Post" relevă faptul că 4 din 10 fumători nu doresc să renunţe la fumat dacă acest lucru presupune o creştere în greutate mai mare de 2 kg.
Există mai multe motive pentru care unii fumători câştigă în greutate după ce au renunţat la ţigări. În general, fenomenul se explică prin creşterea cantităţii de hrană (apetitul crescut şi creşterea activităţii „orale" sunt responsabile pentru aproximativ două treimi din greutatea câştigată) şi scăderea consumului de energie (datorită schimbării de metabolism generate de renunţarea la fumat); în plus, gradul în care o persoană se îngraşă după ce renunţă la fumat este influenţat şi de factori genetici, mai puţin cercetaţi deocamdată. Aceste cauze se pot împărţi în două categorii: „fizice" şi „comportamentale".
Cele fizice sunt de obicei generate de acţiunea nicotinei asupra organismului:
* Nicotina inhibă centrul foamei şi al saţietăţii, "ponderostatul" care menţine greutatea persoanei la un anumit nivel (în absenţa exceselor alimentare). Din acest motiv, de obicei fumătorii au o greutate mai mică decât cea pentru care au fost "programaţi" biologic, cu preţul însă al accelerării metabolismului. Tot astfel se explică şi absenţa senzaţiei de foame de dimineaţă la mulţi fumători: cu cât dependenţa nicotinică este mai mare, cu atât este mai mare nevoia de drog la trezire (după absenţa administrării în timpul somnului), deci şi inhibarea centrului foamei. Când se întrerupe administrarea nicotinei, ponderostatul îşi reia activitatea normală şi persoana tinde spre greutatea pentru care a fost "programată". Această diferenţă, dacă există, nu este, însă, mai mare de 2-4 kg, ea fiind un semn al "recuperării", al vindecării fumătorului.
* Nicotina modifică metabolismul determinând o ardere mai mare de calorii.
* Fumatul scade apetitul pentru anumite alimente, prin afectarea receptorilor gustativi şi olfactivi. Astfel, după ce renunţă la ţigări, sensibilitatea acestor organe de simţ revine, astfel că mâncarea devine mai apetisantă, iar unii foşti fumători au tendinţa de a mânca mai mult. Pentru că le place…
* Mâncarea rămâne în stomacul fumătorilor mai multă vreme decât la nefumători. Astfel senzaţia de stomac plin taie pofta de mâncare.
* Fumatul reduce absorbţia anumitor alimente grăbind trecerea hranei prin colon. Când se renunţă la nicotină, principiile nutritive se absorb în cantitate mai mare, ceea ce poate duce la o creştere ponderală.
Cauzele comportamentale sunt şi ele destul de importante:
* Fumatul asigură o activitate „orală", răspunzând unei nevoi cercetate detaliat de-a lungul timpului de psihanalişti. Când se renunţă la consumul de tutun, nevoia "orală" persistă, iar cel mai la îndemână substitut este alimentul. Din păcate, mulţi foşti fumători apelează la soluţii nefericite pentru siluetă, precum sticks-uri, biscuiţi, produse dulci concentrate (caramele, ciocolată, bomboane, etc.), sucuri dulci, etc. pentru a face faţă momentelor în care simt nevoia să facă ceva cu mâinile – în momentele de relaxare, de concentrare, "la nervi", în ocaziile sociale.
* Fumatul marchează de obicei sfârşitul mesei, reducând astfel nevoia altor alimente (prăjiturele, fructe, desert).

Doctor Magda Ciobanu