Breslasii secolului XXI

Intr-o monografie a orasului Targu-Mures, scrisa in 1833, ne e dat sa gasim o descriere aproape incredibila a meseriilor practicate la acea vreme. Bulevardele si ulitele Targului de atunci erau animate de vesnica activitate a faurarilor, palarierilor, dulgherilor, olari, cizmari, curelari, nasturari, ceasornicari, armurieri, funari, butnari, tabacari, rotari, tamplari, compactori, tinichigii, agricultori, farmacisti, croitori, tesatori, macelari, zidari, britari, hornari, lacatusi si multi altii care din cauza desuetudinii activitatii lor, au intrat in uitare.
Dar in acea vreme, dadeau culoare si viata urbei ba chiar erau atat de importanti in viata comunitatilor incat membrii breslelor aveau statut special. In documente oficiale ale Sighisoarei secolului XV, gasim stipulat ca "cele patru bresle mari: croitorii, curelarii, aurariisi lacatusii vor locui numai in orasul de sus", zona rezervata privilegiatilor dintre care se alegeau senatorii si patricienii orasului. Acea perioada este considerata de majoritatea istoricilor perioada romantica a omenirii, care pe la 1872 incepe sa decada, odata cu desfiintarea sistemului breslelor. Ceea ce s-a cladit in sute de ani, a disparut in doar cateva zeci de ani. Acum cand spunem tinichigiu, ne gandim eventual la masina noastra facuta armonica, hornarii putem spune ca avem noroc daca ii mai vedem cand si cand, dar si atunci ii alungam pentru ca serviciile lor costa, armurierii sunt doar o amintire din vremea cavalerilor, nasturarii….
Ce a mai ramas?
Aproape nimeni nu mai stie cu ce se ocupa un ceaprazar. Inainte de 1989 la Scolile de Ucenicie ale UJCM, existau clasele speciale care pregateau tineri in meseria de palarier. Palarii de dame si pentru barbati, bonete, caschete, inclusiv muncitoreasca basca, erau confectionate de acesti ceaprazari. Astazi mai poti intalni cate un maistru ceaprazar pensionat, care isi aminteste cu nostalgie de acele vremuri. "Eu am invatat meseria la scoala de ucenici si toata viata asta am facut. Acum sunt in pensie timpul meu a trecut odata cu moda palariilor. Daca as avea comenzi insa, m-as apuca din nou de confectionat palarii, pentru ca este o meserie frumoasa, din care poti trai decent" ne-a spus Ilona Vass, fosta "ceaprazareasa" a Cooperatiei mestesugaresti.
Ce ar mai fi?
Ar mai fi olarii, prin a caror mangaiere rotunda lutul se insufletea in forme dimensini si culori unice. Considerata exotica, activitatea lor a trecut peste bariera timpului. Mai sunt si lacatusii. Dar a fi lacatus azi, inseamna mai mult a te ocupa de confectionarea cheilor. Adica acele "Unelte" pe care noi oamenii le pierdem adesea. Intr-un singur asemenea atelier de copiat chei cum se numeste azi o lacatuserie dedicata acestei activitati se copiaza lunar peste 400 de chei. Si in Targu Mures exista cel putin patru asemenea ateliere. "Prezentul si trecutul s-au intalnit la mine in atelier acum cateva luni cand a trebuit sa fac replica unor chei de la zavoare vechi de peste 200 de ani. Aici sta frumusetea meseriei. Este incredibil sa vezi zaruri simple care au rezistat trecerii timpului, si incuietori sofisticate nou noute care se frang la o manevrare mai dura. Dar cea mai mare provocare o reprezinta mecanismele seifelor… Nu cred ca as putea face alta meserie vreodata", ne-a spus cu ceva vreme in urma Kovacs Antal, un reprezentant al "ultimilor samurai" ai lacatuseriei. Un descendent demn al breslasilor, pentru care meseria traditionala este pasiunea de o viata.

Eugenia KISS