Istoricul Sfântului Valentin

Sarbatoarea Sfantului Valentin isi are originile intr-o traditie care a inceput in Roma antica. In Imperiul Roman sarbatoarea numita Lupercaliile avea origine pagana si era inchinata sotiei lui Jupiter, zeita Iunona. Cu prilejul Lupercaliilor, unul dintre obiceiuri era scrierea unor mesaje de dragoste de catre tinerele necasatorite. Aceste mesaje erau introduse apoi intr-o urna, iar tinerii alegeau pe rand cate un bilet. Conform obiceiului ei trebuiau apoi sa curteze tanara a carui mesaj l-au ales si sa formeze cu ea o pereche pe intreaga perioada a Lupercaliilor.
Sfantul Valentin a fost un preot martirizat in 14 februarie 270 d.Hr. in timpul Imparatului roman Claudius. Acest Imparat a interzis casatoria in Imperiu pe motiv ca barbatii au refuzat sa se mai inroleze in armata, nedorind sa-si paraseasca sotiile sau logodnicele. Sfantul Valentin, un preot care traia in acea perioada ii ajuta pe crestini sa se casatoreasca in secret, impotriva ordinului imparatului. Imparatul Claudius afla de acest preot si trimite armata sa-l prinda si sa-l duca in fata Prefectului, care il condamna la moarte. In ziua executiei sale, 14 februarie 270, Valentin scrie un mesaj de dragoste fetei temnicerului, pe care nu il semneaza, de unde a ramas pana astazi traditia mesajelor de dragoste trimise in aceasta zi persoanei iubite. Ziua Sfantului Valentin este cunoscuta in traditia populara ca fiind ziua Nuntii Pasarilor. Se spune ca de 14 februarie pasarile isi aleg perechea si incep sa se reproduca. In dimineata acestei zile fermierii obisnuiesc sa puna apa sfintita in apa pe care animalele de casa urmeaza sa o bea, apoi sa dea ocol proprietatii lor pentru a o feri de hoti si de pasarile care le-ar putea distruge via. Tot in credinta populara, daca porumbeii salbatici se intorc in aceasta zi, acest lucru inseamna inceputul primaverii. (C.S.)