Sărbătoare de suflet făcută pentru suflet de Vasile Gliga

Întrucât solicitările de participare la Balul Însuraţilor au fost foarte mari, ca să nu se repete nemulţumirile de anul trecut când sala a devenit neîncăpătoare, la această ediţie evenimentul a fost programat pe două zile. “Am decis să ţinem Balul Însuraţilor pe perioada a două zile, iar cine vrea să participe în ambele zile are şi această posibilitate. La aceste sărbători de suflet nu am urmărit profitul şi vreau să vă spun că la fiecare ediţie avem şi noi o contribuţie substanţială proprie a firmelor Gliga. Aşa că gurile rele pot sta liniştite, să nu-şi mai bată capul cât câştigăm, că nu iese profit, e o sărbătoare de suflet, făcută pentru suflet. Întotdeauna ne-am dorit să menţinem ceea ce avem, să nu ne comparăm cu nimeni şi să mergem pe drumul nostru. Dar cred că salvarea neamului nostru este păstrarea identităţii noastre şi a tradiţiilor româneşti pentru că altceva nu mai avem, e şansa noastră să ne promovăm obiceiurile moştenite de la strămoşii noştri, să învăţăm să ne apreciem şi să nu ne mai vindem valorile nemului”, a declarat Vasile Gliga.

Şi-a cucerit soţia cu dude
Întrebat cum şi-a cunoscut soţia organizatorul ne-a răspuns prompt. “Am 34 de ani de căsătorie alături de soţia mea, Elena, şi îmi amintesc cu plăcere cum am cunoscut-o. Era în anul 1975 pe vremea aceea încă se învăţau elevii să muncească. Eram elev la Liceul Forestier şi reţin că ne-au dus profesorii “înarmaţi cu târnacoape şi lopeţi” pe strada Alba-Iulia din Târgu-Mureş să facem muncă patriotică. Acolo am remarcat-o pe femeia care avea să îmi devină soţie, doi ani mai târziu. În timpul pauzei de masă am plecat pe o stradă unde am găsit un dud mare. Mi-am cerut voie de la proprietar să mă lase să strâng câteva care erau căzute pe jos şi i le-am dus Elenei, pentru că aveam nevoie să găsesc un mod de abordare, să aflu mai multe despre ea. Bineînţeles că atunci nu m-a tratat într-un fel aparte pentru că eu eram un boboc, iar ea era cu trei ani mai mare decât mine. Dar eu, când îmi pun un gând ceva, fac tot ce îmi stă în putinţă să reuşesc, să realizez. Am fost perseverent şi am insistat să o cunosc, să ieşim şi până la urmă am convins-o să îmi acorde o întâlnire. Apoi, am fost acasă la părinţii ei şi am cerut-o de soţie de la tatăl ei. Eu eram în clasa a XI-a de liceu: “Bine, bine faceţi nuntă dar nu aveţi unde să locuiţi, meserie nu ai, loc de muncă nu ai, cum o să vă descurcaţi?”, m-a întrebat tatăl ei. L-am înfruntat şi i-am spus că o să ne descurcăm! I-a plăcut şi până la urmă am devenit preferatul socrului meu, pentru că după ce îmi terminam programul în fabrică îmi plăcea să îl ajut şi în agricultură şi la sculpturi”, a povestit deputatul, mulţumit că şi după 34 de ani de căsătorie, el şi soţia lui se înţeleg bine. “Orice poate fi distrus în lumea asta, în afară de dragostea adevărată, pentru că dragostea de fapt constă în dorinţa de a da ceea ce este al tău altuia şi de a simţi fericirea acestuia ca şi cum ar fi a ta”, a conchis Vasile Gliga.