Bucin Maria Crişan: „Tinerii de azi nu se mai ocupă de tradiţii”

La Balul Însuraţilor de la firmele Gliga, portul şi tradiţiile populare au monopolizat cele două zile de petrecere, joc şi voie bună. Una din păstrătoarea acestor frumoase tradiţii româneşti este şi Bucin Maria Crişan din Sânmihaiul de Pădure”, membră a Asociaţiei Culturală „Moşteniri mureşene” din Reghin, care ne-a povestit despre tradiţia însurătorii în spaţiul mioritic al satului transilvan.

Reporter: Cum era la ţară acum o jumătate de secol?
Bucin Maria Crişan: Era frumos, lumea era îmbrăcată în costum naţional absolut obligatoriu mai ales de sărbători. Lumea lucra la câmp, mergea la bisrică de sărbători şi în zilele de duminică, dar nu uitau să se distreze. Mergeam undeva între dealuri, venea tot tineretul şi acolo învăţam să jucăm. Jucam acolo de nici iarba nu mai creştea. Era foarte frumos, mai ales că erau anii copilăriei şi tinereţii noastre, care dau o altă nuanţă vieţii.

Rep.: De ce se pierd aceste tradiţii?
B.M.C.: Din cauza că satul românesc este fără perspectivă de dezvoltare. Nu e decât pământul, care nu mai este un mijloc de câştig. Lumea a plecat către oraş, unde fabricile au dat faliment, şi lumea e disperată. S-ar întoarce la pământ, dar nu mai găsăsc nici plug, nici grapă, nu mai găsesc nimic. Satul nostru e pe cale de dispariţie, mai sunt doar câţiva bătrâni. Eu încerc să ţin sus tot ce a fost cândva. Bătrânii se duc, iar tinerii sunt plecaţi, şi nici nu prea le place să ocupe de tradiţii. Cred că această modernizare pentru sat nu a fost bună deloc. Ele trebuia să rămână cu obiceiurile lor, cu traiul lor de zi cu zi, deoarece era mai frumos şi mai bine.

Rep.: Mirele şi mireasa erau mândri pe vremuri de nunta lor?
B.M.C.: Mirii erau bucuroşi şi fericiţi de acest moment şi făceau o nuntă ca-n poveşti. Fiecare în ograda lui făcea nunta. Când m-am măritat eu, am adus crengi de stejar, şi totul era frumos. De jucat jucam în şură, prin ocol şi pe unde apucam. Se cinstea şi atunci dar cu bani mai puţini, cine făcea nuntă trebuia să plătească un an sau doi la datorii, dar se bucura de acest moment important din viaţa lor.

Rep.: Bătrânii se cam duc. Cine va mai păstra aceste frumoase obiceiuri?
B.M.C.: Îmi duce mai departe aceste obiceiuri, feciorul meu, Crişan Vasile, rapsod popular, care cântă, sculptează, cu numeroase expoziţii. Dacă se pierd în continuare aceste tradiţii, suntem deja bătuţi de Dumnezeu. Au fost nişte etape în care a mers treaba bine, şi acum ne bate Dumnezeu de greşelile care le facem. S-a dat drumul la religie după revoluţie, şi aproape la fiecare colţ de stradă e o biserică. Credinţa e foarte slabă şi oamenii, mai ales cei tineri nu-s pricepuţi în ale religiei. Şi părinţii noştri aveau un rol important, ne creşteau în acest spirit al credinţei. Dacă astfel de părinţi nu mai sunt, nici copiii nu au de unde să înţeleagă credinţa adevărată.