ACS Speranţa, un club care dă speranţe

La iniţiativa lui Eduard Bota şi Szász Mihály, în anul 2010 a luat fiinţă clubul de fotbal pentru copii ACS Speranţa Târgu-Mureş. La concurenţă cu alte cluburi apărute în ultimii ani, cei de la Speranţa au perseverat într-o perioadă în care prea puţini sponsori sunt dispuşi să investească în cluburi, iar acestea s-au înmulţit poate peste potenţialul zonei.

Principalul sprjin este autofinanţarea, la care se adaugă ajutorul dat de sponsorii Retacom şi Romastru. Atât, ca sponsori importanţi, deocamdată. Sprijinul acoperă cu greu cheltuielile, plata chiriei şi întreţinerea terenului, procurarea de echipamente, achitarea baremurilor de arbitraj, dar sufletul pe care îl pun cei din jurul echipei compensează lipsurile. Cotizaţia pe care o achită părinţii este mai degrabă una modică. Aceasta, împreună cu sponsorizările trebuie gestionate cu grijă şi se ţine cont şi de cazurile sociale, în cazul unor copii care provin din familii fără posibilităţi financiare. Clubul a concesionat pe o perioadă de 15 ani baza din Livezeni, pe care au amenajat-o şi intenţionează să mai facă un teren artificial de dimensiuni 50×30. În această vară vor inaugura şi terenul din Ivăneşti, unde a fost deja însămânţat gazonul, au fost amenajate vestiarele şi celelalte anexe necesare.

„Ierarhia bunului simţ, cea mai importantă titulatură”

În prezent, cele cinci grupe care funcţionează în cadrul clubului cuprind în jur de 80 de copii. Cei patru antrenori au deja experienţă la nivelul juniorilor şi au obţinut în timp relativ scurt mai multe rezultate cu care se mândresc. Grupele cuprind jucători născuţi între anii 1997 şi 2007. Antrenorii acestor grupe sunt: Edurad Bota, împreună cu Sorin Istrate la grupele cele mai mari, 1997 şi 2000, Constantin Lungu la grupa 2003, Daniel Ungur la 2005 şi Aurel Pâslaru la grupa 2007. Cei cinci antrenori, împreună cu Szász Mihály acţionează ca o adevărată familie, neţinând cont de nici un fel de ierarhii în ceea ce privesc funcţiile. „Nu contează cine este preşedinte sau antrenor la o echipă mai bine sau mai slab cotată, toţi suntem egali, la noi ierarhia este cea a bunului simţ, aceasta este cea mai importantă titulatură”, a spus Eduard Bota (foto).

Obiectiv principal, promovarea jucătorilor

Porniţi de jos, rezultate pot fi considerate mulţumitoare. Echipele participă în competiţiile de juniori doar la nivel judeţean. Echipa grupei 1997 putea fi înscrisă în competiţie la Juniori Republicani, dar s-a preferat ca aceştia să fie promovaţi în funcţie de aptitudini şi oferte la echipe din Liga IV, pasul pentru ei fiind unul mult mai important.

Dintre cei promovaţi se remarcă Rareş Ruja, aflat până în vară, deocamdată, în lotul celor de la ASA. În Liga IV, la Miercurea Nirajului, unde mai activează Eduard Bota, sau la Academia „Puskas” de la Miercurea Ciuc se află Gabriel Cotoară, Paul Alb, Adam Robert, Mihnea Floştoiu, Vlad Fărcaş, Radu Feşteu. Cele cinci grupe au participat la mai multe turnee şi de fiecare dată au obţinut calificări în fazele superioare, chiar unele clasări pe podium. Cea mai valoroasă a fost performanţa grupei 1997, care s-a clasat pe locul II la un puternic turneu internaţional în 2012, Junior Cup, disputat la Braşov. Au mai avut tot un loc secund la un turneu la Odorheiu Secuiesc, unde au participat 20 de echipe. Ultima ispravă a reuşit-o anul trecut grupa 2000, care a câştigat un turneu zonal la Reghin. „Obiectivul principal pentru noi este promovarea jucătorilor, să vedem aceşti copii peste şapte, opt ani în ligi superioare. Dacă între timp reuşim să mai şi câştigăm un turneu sau locuri fruntaşe în campionate în care suntem angrenaţi, cu atât mai bine. Cel mai important lucru este că am dat câţiva jucători la Academia Puskas şi avem un jucător în vizorul ASA”, a mai spus Edi Bota.

Selecţia, un lucru delicat

În condiţiile în care baza de pregătire se află în afara oraşului, selecţia este un proces dificil. Vârsta optimă pentru ca un copil să fie orientat către fotbal este în jur de şase ani. Întrucât cei din cadrul clubului nu sunt cuprinşi în învăţământ, relaţiile cu profesorii din şcoli nu poate constitui un punct de sprijin. Deşi aflaţi la distanţă foarte mică de Târgu-Mureş, deplasarea acestora la baza de pregătire poate fi o mică piedică. Mică, deoarece doritorii sunt dispuşi să facă eforturi atunci când cei care conduc un club ştiu cum să-i atragă. La Speranţa, cei care se ocupă de ei le dau într-adevăr o speranţă. „Cu atâtea opţiuni, nu este uşor să facem selecţia. Celor din cartierele Tudor sau Dâmbu’ le este mai uşor, pot ajunge în zece minute. Nu facem o campanie agresivă, cine vine vine cu sufletul. Suntem cunoscuţi prin intermediul apropiaţilor noştri, sau prin intermediul site-ului”, a specificat Eduard Bota. Clubul poate fi contactat pe site, are o emblemă drăguţă, în culori roşu-negru, un „S” asemănător celebrului personaj „Superman” şi chiar un imn.