Home / Agricultura / VIDEO: Povestea ciobanului mureșean care și-a văzut turma decimată de urs

VIDEO: Povestea ciobanului mureșean care și-a văzut turma decimată de urs

Distribuie

Problemele pe care ursul brun le cauzează (din ce în ce mai des?) în zonele locuite nu par să se împuțineze, din contră. În presa națională apar frecvent situații în care aceste animale sălbatice intră în zonele populate. De cele mai multe ori, din fericire, nu sunt victime.

Totuși, cazuri în care pagubele sunt mari există. Balint Hunor, un cioban care are o fermă în comuna Gornești din județul Mureș și-a văzut turma decimată de unul din aceste carnivore mari.

„Primul atac a fost în 30 martie și celalalt în 19 aprilie. Dimineața am fost după băieții care au venit să ne ajute și am văzut că ursul stătea pe deal în poiană către Petrilaca. Încă nu văzusem ce făcuse la mine. Când am ajuns, am rămas șocat. Dacă te duci prin împrejurimi pe teren, sigur vei vedea cel puțin unul. Chiar și ziua. A ajuns ursul să stea pe albia Mureșului. Promisiuni au fost au fost de la autorități. Au fost de la Garda de Mediu, de la Ocolul Silvic. Eu spun că nu se oprește aici treaba asta. Va mai face el. În vara aceasta vor mai fi treburi din astea. Pe noi ne-a prins pe picior greșit. Eu vara trecută am văzut doi. Prin mai și unul după Seceriș. Urs brun, pui. Dar era un ursuleț cât o oaie. Dar cei care au atacat ferma sunt urși mari. Eu zic că au fost duși de undeva de unde au făcut pagube și aici le-a dat drumul. Cine, nu știu. Dar au venit foarte aproape de casă. Nu aș fi crezut dacă mi-ar fi spus cineva că va veni până aici. Urmă vedeam toată vara, prin bălți, printre culturi sau la floarea soarelui”, a afirmat Balint Hunor.

Cum a început totul…

Balint Hunor afirmă că a ales acestă meserie pentru că îi face plăcere, nu pentru bani. Totul a început de la o singură oaie și, în timp, s-a dezvoltat. Totul a fost făcut prin puterile lui proprii, cu sprijinul familiei și al angajaților. Însă, după aceste atacri, ciobanul afirmă că a rămas „dezamăgit”. Dincolo de pagubele materiale, pe care nu pune foarte mare preț, a rămas cu teama că, dacă va continua oieritul, se vor mai petrece astfel de evenimente neplăcute.

„În 2000 am început de la o oaie. Din 2006 am mai cumpărat oi și tot m-am extins. Am avut și mai multe, am dat din ele, am selectat. Cumpăram oi în fiecare toamnă. În 2008 am început construcția unor clădiri noi pe spațiul fermei. Am avut la un moment dat chiar și 300 de oi. Am mai vândut din ele pentru că a venit legea cu berbecii, cu efectivul. Oameni am avut, nu a fost problemă de oameni, dar în principal m-am descurcat singur, împreună cu familia. Oieritul e muncă foarte grea. Cea mai grea din zootehnie. Trebuie să stai lângă ele 24 de ore din 24. Vaca stă legată de lanț, oaia nu. Trebuie să stai în mijlocul lor. Și nici nu mai găsești oameni, cine să stea? Doar noi cei care cu asta am crescut și ne place. Plăcerea nu e banul, pentru că nu câștigăm atât de mult. Săptămânile trecute a venit un urs și ne-a atacat brutal. Oricum aveam eu un gând de a micșora efectivul dar când am văzut că a atacat în halul acesta, am rămas foarte dezamăgit. Am pierdut 12 oi, la care se adaugă cele rănite și vătămate. O oaie e cam la 500 de lei, deci cam astea ar fi pagubele. Problema cu ursul e mai veche. Acum patru ani mi-a luat tot de aici un berbec, dar altceva nu a făcut. Anul trecut a mai trecut pe aici, dar nu au fost pagube mari. De fiecare dacă am sesizat autoritățile. Nu am lucrat pe ascuns. Asta nu e o treabă de ascuns. Acesta e riscul meseriei. Am anunțat de fiecare dată Primăria. Și acuma am sesizat, au venit și au făcut poze. Nu e vorba de bani și despăgubiri. Vreau să vadă oamenii în ce lume trăim. Eu am impresia că mai mare prioritate are un animal din acesta (urs – n.r.) decât viața omului. Foarte bine că le ocrotim. Dar cine vrea să facă asta, poate să îl ducă acasă, să îl țină în ocol”, a expus ciobanul.

Ce e de făcut?

Pe undeva, a existat și un nororc. Ursul, cu toate că a curmat viața a 12 oi și a rănit altele, nu a ajuns să intre în țarcul berbecilor, care au o valoare mult mai mare decât a unei mioare. Din nou, din ceea ce relatează ciobanul, nu sumele materiale sunt problema, ci să își vadă munca distrusă în timp ce nimeni nu pare să facă nimic.

„Nu știu ce e de făcut. Să se dea o lege să ne dea garduri electrice? Nu știu. Eu nu mă mai gândesc la viitorul oieritului. Voi ține câteva animale aici în fermă. Voi pune în jgheab niște oi de carne, pentru că oieritul îmi e intrat în sânge. Mi-a plăcut. Dar să mă mai chinui, să lucru ca să mă lupt cu ursul? Dacă îmi omora berbecii, atunci ce pagubă îmi făcea? Un berbec fiind între 2.500 – 5.000 de lei. Vorbim de berbeci care au scos și oi, iar cei pe care îi am eu mi-au făcut producție. Dar dacă sărea în grajd și îmi omora mieii? Norocul meu a fost că 100 de miei au fost dați. Cine poate să îmi dea înapoi banii? Nimeni. Acuma dacă statul mă despăgubește, mă despăgubește, dar ei nu pot să îmi dea adevărata despăgubire. Pentru că pe mine m-a atacat la suflet. Nu e pentru bani. Nu am pierdut eu din familie pe nimeni, dar totuși era o muncă făcută. Acum din cauza acestor atacuri, am vândut aproape jumătate. Peste 100 de oi. Am avut 250 de capete. Și cei pe care îi mai am acuma le voi vinde. Când mi se termină campania de sprijin cu plată și astea le dau. M-am dezamăgit. Efortul este prea mare. Multă muncă. 100 de zile am stat singur la ele. Și fiecare oaie avea un miel. Nu-mi acopăr cheltuiala. Cât am băgat în ele nu scot. Anul acesta a fost secetă, furajele… tot. Nu mai pot să fac asta singur. Și m-am dezamăgit. Renunț!”, a povestit Balint Hunor.

Motive sunt… dar care?

Fiecare are explicația lui cu privire la motivul pentru care aceste atacuri sunt nu doar din ce în ce mai dese, ci și chiar în inima civilizației. Foarte probabil că nu există un singur motiv, ci un conglomerat. Ferma ciobanului nu este în vârf de munte. Se află chiar la marginea comunei Gornești, o zonă populată. Dacă nu ar fi existat ferma, ursul ar fi putut chiar să intre între curțile oamenilor. Nici nu ne putem imagina ce s-ar fi putut întâmpla atunci.

„Am distrus habitatul. Și asta e o chestie. Pădurile sunt tăiate. Vedem cum mergem pe șosea că pădurea e goală. S-au mai construit vile… Aici e și zona lor. Au mâncare din belșug. Sunt zone în care nu mai au ce mânca. Nu mai cultivă nimeni, nimic și atunci vin. Au apărut și mistreții la porumb. Aici nu am mai avut mistreți niciodată, acum au apărut de anul trecut. A trebuit să păzim și porumbul. În privința ursului, poate cumpăram niște câini mai agresivi. Nu știu. Ori mutam ferma în alt amplasament. Un pic am ajuns și eu prea aproape de civilizație. Când am început eu aici nu au fost clădiri, vile, nu a fost nimica. Și câinii toată iarna i-am avut legați pentru că nu am vrut să fac rău la nimeni. Vedeți unde am ajuns? Sigur că ursul se poate să fi intrat în sat. Inclusiv la mine am vreo 20 de porci și vreo două scroafe. Și acolo putea intra liniștit”, a punctat Balint Hunor.

Ori relocare, ori…

Totuși, trebuie să ne întrebăm care ar fi soluția. De fapt, și aici părerile sunt împărțite. Ar trebui ajuns la un numitor comun și rezolvată problema. În caz contrar, există riscul ca într-un viitor foarte apropiat, nu doar mioarele să cadă pradă marelor carnivore care încep să se plimbe nestingherite prin intravilanul localităților.

„După mine, dar asta nu se dă, trebuie ori prins și dus în altă parte ori împușcat. Victimele putea fi oamenii, așa cum au pățit animalele astea. Și în ce hal arătau oile care au fost doar rănite. Nu sunt contra, ocrotim toate animalele, dar până când și unde? Nu cred că știm ce suprafețe avem și ce efectiv de urși există. Sunt zone unde nu există. Nici la noi nu au fost, dar acum au apărut. S-au înmulțit și se înmulțesc. Nu le ajunge teritoriul și atunci se întâmplă lucruri de acest fel. Eu spun că nu se oprește aici, cu mine. Eu am fost unul, dar vor mai face alte pagube. Nu trebuie să vânăm numai ca să ucidem. Dar un exemplar, cum a fost acest urs periculos, ar trebui scos. A fost un urs negru pentru că l-am văzut cu ochii mei și încă e în libertate. Am arătat tuturor să vadă toți ce s-a întâmplat. Aici venea lumea la pește, la baie vara. Acum nu mai vine nimeni. Nu e teritoriu păzit de câini. E teritoriu păzit de urși. Se vede urmă de urs în mlaștină în nămol. Lumea e și fricoasă. Le este frică noaptea în sat. Dar cineva se poate întâlni cu ursul noaptea în sat. Ursul are teritoriu aici. Singura soluție e gardul electric. Acolo unde a fost grad electric nu a umblat”, a conchis Balint Hunor.


Alex PĂTRAȘCU


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Premiul I pentru Școala Gimnazială Ioan Vlăduțiu din Luduș

Distribuie Trupa de teatru a Școlii Gimnaziale Ioan Vlăduțiu, “Les amis de la scène”, coordonată …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.