INTERVIU EXCLUSIV. Mirosul pierdut în urma COVID-19, recuperat prin stimulare olfactivă cu ajutorul parfumurilor

Pierderea mirosului afectează un procent însemnat dintre pacienții cu COVID-19, la mulți anosmia persistând de-a lungul a două sau mai multe luni de zile. Mirosul pierdut poate fi recuperat cu ajutorul terapiei stimulării olfactive, care implică vindecarea prin reînvățarea mirosurilor cu ajutorul unui specialist. Terapia, intitulată Olfactive Stimulation and Memory Reconstruction Therapy (OSTMR), este dezvoltată de Dr. Olga Alexandre, specialist în neuropsihiatrie și biochimie fină din Bruxelles, profesoară la Școala Superioară de Parfumuri de la Paris, și este folosită deja cu succes în Franța și Belgia.

Reeducarea mirosurilor cu ajutorul parfumurilor este cu atât mai importantă cu cât terapia este efectuată de către un expert în arta parfumeriei. Tehnica a fost însușită de farmacist Andreea Biro, absolventă a Facultății de Farmacie din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie ”George Emil Palade”  (UMFST) Târgu Mureș și absolventă a Școlii Superioare de Parfumuri Paris. Andreea Biro, specialist în terapia stimulării și a reconstrucției memoriei olfactive, a explicat într-un amplu interviu în ce constă această tehnică de reeducare a mirosului, care sunt șansele de vindecare ale pacienților și de ce este important ca ea să fie realizată de un specialist nu doar cu cunoștințe medicale și farmaceutice, dar și de parfumerie.

Reporter: Cum este afectat sistemul olfactiv de infecția COVID-19? Care este mecanismul?

Farm. Andreea Biro: Percepția olfacției are loc în nas, la nivelul epiteliului olfactiv, mai exact prin neuronii olfactivi care sunt responsabili în captarea moleculelor odorante din aer și transmiterea informației la creier. Acești neuroni îmbăiati în mucoasa nazală sunt susținuți de către celulele sustentaculare, celule care ajută neuronii să funcționeze corect. Însă virusul SARS-CoV-2 are o afinitate extrem de mare pentru aceste celule sustentaculare și prin receptorii ACE2, de pe suprafața lor, penetrează cu ușurință în aceste celule sprijin, care lasă neuronii receptori ai mirosului vulnerabili și disfuncționali. Practic, neuronii receptori încetează transmiterea informației senzoriale la creier și astfel se produce degradarea mirosului, provocând diferite disfuncții olfactive: o anosmie provizorie, pierderea totală a mirosului sau o parosmie, tulburare olfactivă constând în percepția alterată a mirosului. De exemplu, un miros plăcut îl simțim neplăcut, rânced, sau mirosul cafelei îl percepem ca un miros deranjant, sulfuros, de ouă stricate. Studiile din Franța, din Paris, au arătat că aceste disfuncții pot apărea combinate. După un timp îndelungat de parosmie pacienții pot prezenta chiar și o hiperosmie severă, adică o sensibilitate atât de mare încât efectiv sunt deranjați constant timp de ore întregi de orice stimul olfactiv din împrejurimi. O afecțiune similară parosmiei este fantosmia, frecvent diagnosticată la pacienții post-COVID, condiție în care creierul intră într-o stare de alertă continuă de luptă-fugă,  simțind constant un miros imaginar, în general de pericol, de ars, de foc, de fum, de substanțe chimice fără o sursă reală. Percepția aromelor alimentare si a gustului este dependentă de funcționalitatea deplină a sistemului olfactiv, astfel pe lângă pierderea mirosului, este afectată și percepția gustativă. Acestea sunt senzațiile care apar post-COVID și categoric pot să țină de la 3 până la 6 luni sau mai mult.

Rep.: Care sunt consecințele ca urmare a persistenței acestor senzații?

A.B.: Majoritatea oamenilor nu recunosc importanța mirosului în viața lor până nu îl pierd. Scopul principal este să ne avertizeze asupra pericolelor din viața de zi cu zi, să nu ingerăm mâncare stricată, să nu ne intoxicăm, să ne ferim de accidente chimice sau de incendiu.

Evident, un alt scop extrem de important îl are în crearea relațiilor intime și sociale, dar și în percepția sinelui. Datorită simțului olfactiv noi ne putem identifica și orienta în spațiu și în univers. Un alt rol important îl regăsim în perceptia gustului. Pe calea gustativă percepem cinci senzații primare : dulce, acru, sărat, amar și umami, însă armonia gustativă a unui aliment, așa numitul ”flavour”, este datorată percepției retro-nazale, care depinde de funcționalitatea deplină a sistemului olfactiv, a mirosului. Complementar pierderii mirosului putem să ne pierdem și gustul. Mesele zilnice cu familia îsi pierd plăcerea. O astfel de afectare ne poate influența nevoia de a socializa, de a petrece timp cu familia, cu prietenii. Acest deranj olfactiv ne poate crea o senzație de înstrăinare, nu ne simțim înțeleși de cei din jur, nu ne putem orienta în spațiu. Aproape 90% dintre pacienți spun că plăcerea meselor este privată, majoritatea persoanelor care gătesc ard mâncarea, iar alții consumă alimente stricate fără să realizeze. Prin urmare, pacienții au tendința să se izoleze, iar calitatea vieții este extrem de afectată. În cazul unei anosmii în care nu putem să ne simțim mirosul propriu, dar nici pericolele din jur, putem dezvolta un sindrom obsesiv, un sindrom anxios sau în timp, chiar depresie. Este un subiect prea puțin discutat până să apară pandemia, iar eu consider că este foarte important ca oamenii să înțeleagă importanța mirosului și ulterior să înțeleagă de ce merită reeducat.

Rep.: Cum se face această reeducare a mirosului?

A.B.: În SUA și în Europa sunt specialiști și ORL-iști care aplică tratamente similare, însă eu am avut șansa să învăț o metodă unică și inovatoare, care integrează cele mai noi cunoștințe din trei domenii de expertiză: medicină, psihologie și parfumerie. OSTMR, metodă brevetată, la ora actuală este aplicată cu succes în Bruxelles și în Paris, cu un protocol specific pentru pacienții post COVID. Această terapie constă în stimularea simțului olfactiv, individual, după autobiografia olfactivă a fiecărui pacient în parte. În cazul reeducării mirosului post COVID terapia OSTMR ajută la refacerea legăturilor neuronale și corectarea percepției olfactive greșite din creier. Practic, se face reeducarea fiecărui miros de bază, de la mirosul de lămâie la vanilie, creierul trebuie reeducat să identifice corect fiecare element olfactiv. OSTMR mizează pe neurologia mirosului, nu doar pe neurogeneză, ci pe activarea memoriei olfactive, a suvenirurilor olfactive. Olfacția se traduce ca mesaj în sistemul limbic, unde se află emoțiile. Mirosul fiind singurul simț dintre cele cinci simțuri de bază localizate la acest nivel, prin metoda OSTMR și găsirea unui stimul confort, terapia va avea și un rol stabilizator emoțional.

Simtul olfactiv este omniprezent, ”Mă simt bine!”, ”Simt ceva” sunt senzații care arată strânsa legătură a simțului cu emoțiile. Valoarea hedonică a mirosului și a sistemelor odorifere are o importanță foarte mare pentru că în momentul în care mirosim ceva ni se stimulează memoria, ne amintim de ceva, avem acea activare a emoțiilor din interior. Parfumul deschide un drum către trecut, către memorii uitate, bune sau mai puțin bune, este practic o cheiță care deschide ușa interioară a fiecărui om în parte. În Franța, stimularea olfactivă este aplicată inclusiv în spitale, în cazul pacienților cu traumatisme severe, post chimioterapie, în boala Alzheimer și Parkinson. Un alt proiect de suflet, coordonat de Dr. Olga Alexandre este „Le parfum des anges”, o acțiune umanitară care vizează îmbunătățirea calității vieții copiilor care suferă de boli incurabile, inclusiv de cancer, care au nevoie de îngrijiri paliative specifice. Această acțiune este o colaborare între master-parfumieri francezi, italieni și germani, studenți de la Școala Superioară de Parfumuri Paris și Spitalul de copii din Belarus. Scopul acțiunii este crearea unui parfum individual pentru fiecare copil bolnav, care va fi utilizat pentru corectarea sindroamelor patologice, precum și pentru îmbunătățirea stării psihologice a întregii familii.

Rep.: Cum are loc reeducarea mirosului, cum se procedează?

A.B.: Momentan, în România, nu există specialisti în acest domeniu, iar pacienții care nu au șansa să urmee o asemenea terapie ar putea să își reeduce simțul olfactiv acasă, cu un minim set de câteva substanțe, precum cafeaua sau vanilia. Însă la unii pacienți disfuncțiile persistă între 6 luni și un an, iar în acest caz este necesară intervenția specialiștilor. OSTMR oferă mai multe protocoale care se aplică în funcție de diagnostic. Afecțiunile precum burn-out-ul, de exemplu, sindromul anxios sau depresia, sunt tratate prin stimuli de confort, lucrând la nivelul sistemului limbic și al emoțiilor. În cazul unei anosmii post COVID se aplică un alt protocol, cu posibilitatea de a combina olfactoterapia cu terapia prin imagini, reeducare olfactivă prin asocierea mirosului cu imagini specifice, și astfel reînvățarea mirosurilor. Ulterior terapiei, pacienții reușesc să identifice corect moleculele odorante din aer.

Rep.: Care este media de timp în care își revin pacienții care urmează această terapie?

A.B.: Fără nicio intervenție o disfuncție olfactivă poate să țină de la 2 la 6 luni, însă sunt și cazuri mai severe unde persistența a depășit 12 luni. Pacienții afectați nu realizează că mirosul nu își revine în totalitate, însă nu sunt deranjați deoarece nu apar modificări în calitatea vieții. De obicei, o terapie ține cam 3-4 săptămâni, o dată pe săptămână pacientul se poate întâlni cu terapeutul și ulterior, acasă, va face reeducarea prescrisă de către specialist. Cu foarte mare eficiență cam într-o lună două mirosul își revine în totalitate. În unele cazuri mai severe, dar nu în reeducarea mirosului post-COVID, tratamentele pot fi mai lungi. Avem un pacient din Bruxelles care în noiembrie, anul trecut, a avut COVID, în decembrie a ajuns la terapeut și în ianuarie și-a revenit. Studiile arată că stimularea olfactivă are un succes foarte mare.

Rep.: Cum ați ajuns să vă specializați pentru aplicarea acestei terapii?

A.B.: Inițial am terminat Facultatea de Farmacie de la UMFST Târgu Mureș, ulterior mi-am continuat studiile în Franța. Inițial am urmat un Master în Legislație și Reglementare Cosmetică Internațională la Institutul ISIPCA, din Versailles, despre cum se pune un produs cosmetic, un parfum pe piață, de la ingrediente până la informațiile necesare de pe ambalaj, iar ulterior am făcut un Master în Chimie aplicată și știința materialelor – Formulare, Evaluare și Analiză în Industria Parfumeriei, la Paris, lucrând în cercetare în diferite companii, printre care L’Oréal Luxe Fine Fragrances. Citind mult despre istoria parfumeriei și aplicarea parfumurilor în terapia medicală mi-am dat seama că există o foarte mare legătură între cele două domenii și m-am decis să combin studiile mele anterioare prin învățarea metodei stimulării olfactive. Este o combinație între medicină și parfumerie.

Rep.: Există o istorie a stimulării olfactive încă din cele mai vechi timpuri?

A.B.: Da. În Egiptul Antic oamenii foloseau parfumul pentru a se conecta cu zeitățile prin fumigare “per fumare”, dar în același timp le foloseau pentru atuurile lor terapeutice. Primul parfum alcoolic din Europa, despre care se vorbește la Paris, datează din 1370, se numește L’Eau de la Reine de Hongrie, un extract cu un miros plăcut de rozmarin și plante aromatice, care era considerat un medicament împotriva epidemiilor. Și în religie apare parfumul, Iisus folosea smirnă și mir, la musulmani apare chihlimbarul și mirosul de musc, care se considera ca fiind sudoarea profetului Mohamed. Farmaciștii au fost primii creatori de parfumuri în Evul Mediu în momentul în care a apărut alambicul pentru prima dată. Categoric, are o latură medicală uitată în timp, din păcate.

Rep.: Spuneați că în SUA și în Europa sunt și ORL-iști care fac asemenea tratamente. Care este diferența dintre terapia de stimulare olfactivă realizată de ORL-ist și cea realizată de specialistul care a finalizat cursurile unei școli de parfumerie?

A.B.: Medicii ORL-iști cunosc bine latura medicală de diagnosticare și asemenea specialiștilor OSTMR fac o minima evaluare a percepției mirosului, însa interesul primordial este tratarea bolii în urma căruia pacientul și-a pierdut simțul mirosului și mai puțin soluționarea disfuncției olfactive. În 2004 Richard Axel și Linda Buck  au primit premiul Nobel în fiziologie si medicină pentru descoperirea receptorilor olfactivi și organizarea sistemului olfactiv. Care este impactul și cât de importantă este percepția corectă a mirosului este încă un subiect novice. Specialiștii care cunosc latura parfumeriei au la dispoziție materii prime și pot reface unele mirosuri mai complexe, de exemplu mirosul mării, un buchet floral sau mirosul de după ploaie. Astfel, stimularea este mult mai complexă și aplicarea devine mult mai exactă, cu mirosuri care pot activa și crea o reacție la nivel cerebral. 

Rep.: Cum pot accesa pacienții această terapie?

A.B.: Pacienții care se confruntă cu disfuncții ale simțului olfactiv vor putea beneficia de terapia stimularii olfactive în curând la Târgu Mureș, la Centrul medical Holomed.

A consemnat Arina TOTH