Home / Sanatate / Emilia Deac: „Pacientul trebuie îngrijit ca un tot întreg”

Emilia Deac: „Pacientul trebuie îngrijit ca un tot întreg”

Distribuie

Nu de puține ori, înainte de ne alege o meserie ne întrebăm dacă vocația este cea care trebuie să ne îndrume sau voința. Pentru un asistent medical este nevoie pe lângă un parcurs educațional nu doar de vocație, ci și de pasiune, de empatie față de pacient. Pentru unii, această vocație se naște încă din copilărie și continuă în ciuda tuturor piedicilor și greutăților. Este cazul Emiliei Deac, asistent medical la Clinica Boli Infecțioase 1, din cadrul Spitalul Clinic Județean Mureș. Dorința de a îmbrățișa meseria de asistent medical a fost o provocare încă din copilărie, însă situația conjuncturală a făcut ca traseul profesional să fie altul până la vârsta de 35 de ani. Nu a renunțat la visul din copilărie și a început studiile postliceale pentru a deveni asistent medical, iar la scurt timp de la absolvire s-a și angajat în domeniu. A început pe secția de Pediatrie, unde a învățat cum să lucreze cu copiii. Ulterior a ajuns pe o secție de paliație. ”A fost o schimbare radicală. Pe secția de paliație am avut șansa să urmez un curs de paliație, să învăț ce înseamnă îngrijirea holistică. Înveți că pacientul nu are nevoie numai de îngrijire medicală, ci și spirituală, este nevoie de empatie, pacientul trebuie îngrijit ca un tot întreg”, este de părere Emilia Deac. De 11 ani a ajuns să fie continuu îngerul de la patul pacientului.
Cu un bagaj bogat de cunoștințe privind îngrijirea atât a copiilor, cât și a persoanelor adulte a ajuns să lucreze la Clinica de Boli Infecțioase 1, unde i a fost ușor să se integreze. Partea preferată din activitatea zilnică spune că este atunci când se află la patul pacientului, adult sau copil. ”Copiii reprezintă categoria de pacienți care necesită mult mai multă atenție, gingășie. Desenez cu ei, mă joc cu ei. Este nevoie de o anumită apropiere pentru că nu te poți duce la copil și gata să-i dai injecția. Trebuie să intri în jocul lor, să te apropii fără să îl agiți și să te apropii astfel încât părintele să fie liniștit că asistentul medical știe ce face. Este nevoie să le câștigi încrederea”, a explicat asistenta medicală.

Emilia Deac, asistent medical

Empatia și comunicarea, esențiale la patul bolnavului
Îngrijirea medicală oferită de o asistentă nu este doar un remediu temporar, ci presupune și implicarea acesteia în înțelegerea afecțiunilor fiecărui pacient în parte, ajutând la satisfacerea nevoilor lui, nu doar medicale, ci și emoționale, spirituale. ”Secretul în comunicarea cu pacientul constă din atitudinea pe care o ai, este nevoie de empatie, de calm, să-l înțelegi, să ai spirit de observație. Sunt pacienți care așteaptă să glumești cu ei, alții să le înțelegi durerea, alții nu doresc să fie deranjați, iar alții să stai cu ei ore în șir dacă ai putea. Fiecare pacient este diferit și așteaptă altceva de la tine”, a adăugat Emilia Deac. Venirea pandemiei, distanțarea socială, restricțiile, toate au amplificat nevoia de comunicare cu pacientul. ”Pacienții erau internați pe o perioadă lungă, cu restricțiile că nu aveau voie să părăsească salonul, mai exista și acea etichetă socială dacă aveai COVID, nu mai era doar problema că e bolnav, ci apărea și rușinea, ce se întâmplă dacă se află că are COVID, că e și familia izolată. Trebuia să stai să vorbești cu pacienții, să-i liniștești. Când s-a aflat de decese au început să intre în panică, cădeau în depresie, erau care plângeau toată ziua. Am avut pacienți care se rugau de noi să nu ieșim din salon, să stăm cu ei. Le vedeam spaima în ochi, durerea, nu aveai cum să-i refuzi. Aici a intervenit empatia pentru pacient”, a rememorat asistenta medicală situațiile din perioada de început a pandemiei, dar nu numai.
Nu a fost doar asistent medical, ci și consilier psihologic pentru pacient. Însă pentru ea, pentru temerile care se adunau, exista familia, pe care încerca să o ferească de infecție, dar și de problemele de la muncă, și colegii, care se îmbărbătau unii pe alții. ”La scurt timp de la începerea pandemiei ni s-a îmbolnăvit o colegă. Acela a fost momentul când m-am speriat, a făcut o formă foarte severă, era riscul să o pierdem. Am trecut peste acel moment cu ajutorul colegelor, ne susțineam una pe cealaltă, am avut sprijinul familei. După aceea m-am obișnuit cu gândul, am intrat în ritm, apoi ne-am pierdut colega și acela a fost cel mai crunt moment. A fost greu pentru că fiind mereu îmbrăcați cu costum întâlnirea fizică a lipsit de pe secție, mult timp nici nu mi-am văzut multe colege, era o mare distanțare socială. Dar indiferent de situație trebuie să te adaptezi. Ca și cadru medical este un lucru pe care ți l-ai asumat”, a conchis asistenta medicală.

Arina TOTH


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

A început Postul Paștelui, cel mai lung și mai aspru post al Bisericii Ortodoxe

Distribuie Luni, 18 martie, a început Postul Paștelui pentru creștinii ortodocși din România și nu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.