INTERVIU. Modul de coordonare al echipelor de intervenție în situații de urgență, esențial pentru salvarea de vieți omenești

Angajați ai sistemului de urgență-medici, paramedici, asistenți, pompieri, jandarmi, polițiști-conlucrează împreună în cazul unui accident cu multiple victime, intervenția fiecăruia fiind foarte bine stabilită în cadrul exercițiilor de formare. De-a lungul timpului, au fost aduse îmbunătățiri în modul în care au fost rezolvate cât mai rapid și mai eficient situațiile de urgență majoră prin asimilarea de noi cunoștințe dobândite în cadrul exercițiilor organizate pe teren sau în realitate virtuală, un domeniu ce câștigă din ce în ce mai mult teren. Însă mare parte din succesul unei intervenții se datorează colaborării interdisciplinare, a muncii în echipă.

La Târgu Mureș, la Centrul Național de Simulare pentru Situații de Urgență, este utilizat un soft XVR de realitate virtuală, cu care sunt dezvoltate scenarii pe orice tip de dezastre, de către o echipă de experți, și care permite participarea a cât mai mulți participanți din toată țara, din toate domeniile urgenței. Despre importanța expunerii personalului la exerciții de teren, dar și la scenarii create în realitate virtuală și importanța acestui domeniu pentru pregătirea personalului a oferit mai multe detalii Dr. Emilia Turucz, medic de medicină de urgență în cadrul SMURD Târgu Mureș și coordonator al echipei de experți ce se ocupă de proiectarea și organizarea exercițiilor de simulare în realitate virtuală pe tema intervențiilor în dezastre. 

Reporter: Accidente de circulație, accidente chimice, cutremure etc reprezintă situații de urgență la care personalul din serviciile sistemului de urgență trebuie să intervină prompt și să pună în aplicare cunoștințele dobândite în cadrul atelierelor practice și a exercițiilor de simulare. În ultimii ani s-au făcut progrese în managementul dezastrelor, a acțiunilor de salvare. Ce presupune această pregătire?

Dr. Emilia Turucz: În ultimii 20 de ani, la nivel internațional s-a pus foarte mare accent pe instruirea, pregătirea personalului de care este nevoie în cazul intervențiilor la dezastre, calamități sau accidente cu multiple victime, pentru că s-a dovedit științific și statistic că dacă personalul de intervenție este pregătit pentru astfel de evenimente, care întotdeauna ne iau prin surprindere, numărul victimelor și consecințele se pot reduce. Munca în echipă, colaborarea multidisciplinară sunt extrem de importante în aceste acțiuni, și acestea se pot dezvolta numai cu multe exerciții practice comune. Și în țara noastră s-au implementat programe de pregătire a personalului de intervenție și în paralel mergem și cu măsuri de pregătire a populației.

Această pregătire a personalului presupune cunoștințe teoretice și cunoștințe practice. Având în vedere că expunerea personalului pentru a dobândi experiență este redusă, deoarece se întâmplă rar astfel de evenimente, cunoștințele teoretice, inclusiv practice, dacă nu se utilizează se diminuează în timp. Pregătirea personalului pentru astfel de evenimente trebuie să fie continuă, mereu trebuie reluate informațiile, făcute cursuri de reîmprospătare a cunoștințelor.

Rep.: Vă rog să oferiți un exemplu concret de situație pe care cursantul a întâlnit-o în cadrul simulării și ulterior s-a întâlnit cu ea în realitate și a reușit să gestioneze situația ca urmare a cunoștințelor dobândite.

E.T.: La nivelnațional, la București, există o celulă de criză, numit Centrul Național de Coordonare și Conducere a Intervenției, unde personalul este adus prin rotație de peste tot din țară. Astfel, este asigurată permanent o gardă multidisciplinară, care în cazul în care la nivel național se întâmplă ceva catastrofal, ei de la nivel central ajută pentru gestionarea situației. S-a întâmplat ca unul dintre colegii mei de la Târgu Mureș să fie de gardă când a avut loc incendiul de la Terapia Intensivă a Spitalului din Piatra Neamț. După rezolvarea situației, venind spre casă, de la București, m-a sunat și mi-a spus ”dacă nu am fi făcut acele simulări împreună, nu participam cu tine la exerciții și la discuțiile de după exerciții nu m-aș fi descurcat”. Dar s-a descurcat foarte bine în gestionarea situațiilor din acea celulă de criză tocmai datorită exercițiilor de realitate virtuală pe care noi le-am făcut.

Rep.: Este loc de perfecționare încă? Pot fi aduse inovații în acest program de formare? 

E.T.: Absolut. Tehnologia ”invadează” și este în continuă dezvoltare pe partea de formare educațională, de care trebuie să profităm și în formarea profesională. Totodată crește și diversitatea accidentelor. Deja avem mașini electrice și apar altfel de accidente, avem industrii unde se pot întâmpla accidente severe, explozii. Cum se dezvoltă lumea așa și dezastrele (n. red. – se dezvoltă), cu multiple victime. 

La nivel de județ avem o schemă de reacții, personalizată, pentru anumite calamități, dezastre care pot să apară, de exemplu cum este Azomureș la noi, sau cutremur la București, sau inundații în alte părți ale țării etc. Acest plan continuu trebuie verificat și ajustat.

Aceste planuri de intervenții se îmbunătățesc nu numai după evenimente reale, care se întâmplă rar, dar și prin exerciții de teren sau exerciții de simulări în realitate virtuală.

Rep.: Cât de importante sunt în programul de formare în managementul dezastrelor aplicațiile practice în realitatea virtuală pentru pregătirea personalului? Este exploatat din plin acest atuu oferit de tehnologie?

E.T.: În acest moment nu este exploatat din plin. Acest program de formare continuă este foarte important pentru partea practică. Teoria este una, putem citi oricând, să urmărim pe Youtube niște filmulețe, dar să facem exerciții practice, multidisciplinare, comune, să lucrăm împreună personal din mai multe specialități, pe o situație în mod practic și în condiții cât mai aproape de realitate, este extrem de important, deoarece 80% dintre informații se impregnează datorită practicii. Din acest motiv, anual sunt efectuate 4-5 exerciții de teren, unde simulăm un astfel de eveniment și lucrăm împreună, personalul care poate să intervină în acele situații-medici, paramedici, ambulanțe, pompieri, poliție, jandarmerie, toți ce care au de făcut ceva la astfel de evenimente, ajungem să ne cunoaștem și știe fiecare ce are de făcut.

Aceste exerciții de teren se pot face mai rar din cauza costurilor și a personalului care trebuie scos din schema de lucru. De aceea, la nivel internațional se pune accent pe realitatea virtuală, care reduce costurile pentru aceste exerciții pe care le-am putea face mai frecvent, cu mai puțin personal implicat și cu costuri mai reduse. Exercițiile de simulare în realitatea virtuală oferă o atmosferă de lucru și nivel de stres foarte apropiate de realitate.

Rep.: Sunt la fel de eficiente exercițiile de simulare în mediu virtual la fel ca metodele clasice de instruire? Cursanții dobândesc aceeași manualitate și capacitate de răspuns, reacție la stres, atât în cadrul unui exercițiu simulat în realitate virtuală, cât și realitate fizică?

E.T.: Sunt diferențe între ele și oamenii încă preferă exercițiul de teren, pentru că este cel mai apropiat de realitate. Studiile arată că din punct de vedere al dobândirii manualității, a cunoștințelor și mai ales gândirea critică se dezvoltă la fel de bine, ba uneori este chiar mai bine cu realitate virtuală decât la un exercițiu de teren.

Manualitatea – cum să descarcerezi, să tai mașina, să dărâmi un zid ca să ai acces la victime – se poate face în ateliere mici. Intervențiile tehnice se pot exersa în grupe mici și localizate pe specialitate, dar exercițiile mari, de teren, au obiectivul de a lucra împreună, multidisciplinar și de a exersa coordonarea, colaborarea și încadrarea personalului în managementul evenimentului. În exercițiile de teren pe scară largă există și elemente distractive, se focusează pe efectuarea unor manevre tehnice, se lucrează la distanță unu de celălalt și s-ar putea să pierzi vederea de ansamblu a situației și organizarea etapelor importante din managementul situației. În cazul exercițiilor de simulare în realitate virtuală, personalul se concentrează pe evalurea situației, luarea deciziilor și mai puțin pe efectuarea manevrelor tehnice, se dezvoltă gândirea critică, se înteleg mai bine etapele principiale de management ale situației, colaborarea interdisciplinară este mult mai intensă. Totodată, evenimentele se succed foarte repede, nu se mai pierde timpul cu manevre tehnice, într-un timp mai scurt se iau mai multe decizii, se gestionează situația mult mai rapid. Această formă de instruire aduce multe beneficii, dovedite inclusiv prin studii științifice. 

Rep.: Vă rog să oferiți un exemplu de exercițiu de simulare în mediu virtual, un caz de dezastru și să detaliați.

E.T.: Vă dau un exemplu: un accident rutier pe autostradă, cu multiple victime, unde au fost implicate 10-15 mașini, cu 2-3-4 persoane în fiecare mașină, probabil se ajunge la vreo 60 de victime, ceea ce este foarte mult să le rezolvi dintr-o dată. Este nevoie de muncă în echipă bine coordonată ca să poți să gestionezi cât mai rapid situația: să evacuăm toate victimele din zona periculoasă, să le stabilizăm, să le selectăm, în funcție de gravitatea lor și nevoile de intervenții medicale ulterioare, pentru evacuare și transport către un spital de specialitate. Pentru ca totul să se întâmple rapid este foarte importantă munca în echipă și intervenția să fie bine organizată, coordonată. Exercițiile de teren sunt ideale pentru a suda echipa și pentru exersarea procedurilor de intervenție, dar este foarte costisitoare. Pentru exersarea evenimentului de mai sus ar fi nevoie de câteva mașini răsturnate, câteva manechine echipate cu victime și personal de intervenție cu tot efectivul. În realitate virtuală pot să reconstruiesc o parte din autostradă, să simulez accidentul cu mașinile avariate, să amplasez victimele cu diverse probleme si apoi invit personalul de intervenție multidisciplinară să gestioneze situația împreună, la fel ca în realitate. Prin cele 20 de calculatoare din cadrul centrului de simulare cel puțin 20 de persoane din diverse specialități pot să intre în același eveniment virtual și să lucreze împreună la gestionarea lui. La un calculator putem pune două persoane și dintr-o dată putem instrui 40-50 de persoane, iar exercițiul de simulare virtuală, odată creat, se poate derula ori de câte ori este nevoie, fără costuri suplimentare. Evenimentul creat în spați virtual reproduce stresul unui eveniment real, provoacă nevoia de a interveni din partea cursanților, ei fiind fizic aprope unul de celălalt și nefiind ocupați cu manevre tehnice se concentrează mult mai mult pe colaborare, luarea deciziilor împreună, integrarea în etapele intervenției.

Rep.: În urma cursurilor de pregătire, care au avut loc pe parcursul anilor, în ce măsură s-a observat o mai bună reacție, îmbunătățire, la modul în care trebuie gestionate situațiile în caz de dezastru?

E.T.: Noi, la Târgu Mureș, exersăm des, atât în realitate virtuală cât și pe teren. Adevărul este că s-a mai îmbunătățit capacitatea de răspuns prin îmbunătățirea colaborării, comunicării interdisciplinare pe care ne-am concentrat în ultima perioadă. Care este avantajul în realitate virtuală? Atunci când suntem fizic pe teren partea medicală preia cazurile și se retrage în zona medicală, pompierii se retrag în zona lor de lucru, suntem fizic mai îndepărtați. Aici, în realitate virtuală, suntem fizic mai apropiați, ne cunoaștem, putem urmărim modul de lucru al fiecăruia reieșind în evidență modul de gândire, ne corectăm și ne ajustăm reciproc. Astfel, dezvoltăm o echipă multidisciplinară bine sudată, care ne creează un avantaj în gestionarea situațiilor de urgență cu multiple victime, dezastre.

Rep.: În județul Mureș se va înființa Centrul de excelență în pregătirea personalului operativ la dezastre. Vor fi parte din curricula de formare aceste cursuri de pregătire cu scenarii dezvoltate în mediu virtual?

E.T.: Acolo vrem să fie o clădire dedicată pentru exerciții de simulare în realitate virtuală, vom avea sistem inovativ, deoarece tehnica este în continuă dezvoltare. Acum avem realitate virtuală bazată pe ecran, adică persoana intră în spațiu virtual prin interfața ecranului. Există și varianta să intre cu ochelari de realitate virtuală sau realitate augmentată, care asigură o imersie mai profundă în eventimentul creat virtual. Problema cu aceste tehnici noi este că se reduce numărul de persoane care pot fi instruite dintr-odată. Complexitatea scenariului crește, dar numărul de persoane care pot să exerseze dintr-odată scade. Are și asta avantaje, dar trebuie să menținem și exercițiile axate pe multidisciplinaritate.

A consemnat Arina TOTH