Credințele populare despre Sf. Ilie, stăpânul fulgerelor și trăsnetelor

Sărbătoarea Sf. Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, celebrată în 20 iulie, este una dintre sărbătorile importante din calendarul ortodox și greco-catolic de vară. Însă, “Sf. Ilie, Sântilie în denumirea populară, capătă, în credințele populare, o serie de atribute legate de fenomenele meteorologice ale verii, de furtunile cu fulgere și trăsnete care pot periclita recolta”, ne-a explicat dr. Laura Pop, cercetător în cadrul Secţiei de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Județean Mureș.

Reporter: În 20 iulie se sărbătorește, în Biserica ortodoxă și greco-catolică, Sf. Mare Prooroc Ilie Tesviteanul. Ce credințe populare sunt legate de Sf. Ilie?

Laura Pop: Sărbătorile religioase reprezintă repere importante în calendarul popular, care primesc o interpretare legată de mersul vremii și de calendarul muncilor agricole. Sf. Ilie, Sântilie în denumirea populară, fiind situat calendaristic în miezul verii, capătă, în credințele populare, o serie de atribute legate de fenomenele meteorologice ale verii, de furtunile cu fulgere și trăsnete care pot periclita recolta.

Elementele miraculoase din viața Sf. Ilie, îmbinate cu data calendaristică de sărbătorire a sa, au dus la numeroase credințe populare ce atribuie sfântului puterea de a lega și dezlega ploile, fiind considerat stăpânul fulgerelor și trăsnetelor din timpul furtunilor de vară. După unii, fulgerele sunt scântei din biciul de foc al lui Sf. Ilie, după alții fulgerul este linia făcută în văzduh de ”scorbaciul” (biciul) de foc al sfântului, când merge cu căruța peste nori săgetându-i pe diavoli sau pe Iuda. De aceea, mulți își făceau cruce când fulgera, pentru a-l alunga pe diavol și a fi feriți astfel de fulgere și trăsnete.

De Sf. Ilie, ca la toate sărbătorile, nu se lucra la câmp, de aceea multe credințe amintesc de această interdicție. Astfel, în Valea Gurghiului era credința că, dacă faci fân de Sf. Ilie, se aprinde. Această interdicție, de a nu lucra la fân de Sf. Ilie, era respectată și de sașii din zona Gurghiului, chiar dacă ei nu aveau această sărbătoare în calendar.

Toate aceste credințe populare legate de Sf. Ilie pornesc de la hagiografia sa și de la reprezentarea sa în icoanele pe sticlă, foarte răspândite în trecut la românii transilvăneni, aflate astăzi în colecțiile muzeale.

Rep.: Cum apare Sf. Ilie reprezentat în icoanele pe sticlă?

L.P. În colecția muzeului avem câteva icoane pe sticlă reprezentându-l pe Sf. Ilie, icoane provenite din centrul de iconari de la Șcheii Brașovului. În icoane, Sf. Ilie este ilustrat, suindu-se la cer, într-un car de foc, deasupra norilor, ghidat de îngeri. Reprezentarea iconografică are temei biblic, căci Scriptura spune că a fost răpit în cer, într-un car tras de cai de foc, sub privirile uimite ale ucenicului său Elisei (IV Regi 2, 11). Totodată, scena urcării la cer amintește de o scenă cunoscută şi în arta păgână, aceea a apoteozei împăratului, al cărui suflet era purtat de quadriga către cer. Imediat sub car se află ucenicul său Elisei, în dublă ipostază, pe de o parte ca plugar, iar pe de altă parte ca ucenic care primește de la Sf. Ilie cojocul sfântului, ca simbol al moștenirii darului acestuia. Ilie îl găsește pe Eliseu arându-și câmpul în ținutul Saphat și îl vestește că va urca la cer, iar el va deveni proroc.

Rep.: Având în vedere importanța sărbătorii, ce obiceiuri populare aveau loc de Sf. Ilie?

L.P. De Sf. Ilie, sărbătoare plasată în mijlocul verii, se organizează o serie târguri importante, precum și așa-numitele nedei, în zonele muntoase, petreceri la care participă oameni din toate zonele învecinate, la care coboară și ciobanii din munți pentru a se întâlni cu cei cunoscuți și a petrece împreună. Aceste nedei erau prilejuri importante de schimburi comerciale, dar și de întâlniri între tineri. Denumirea de nedeie vine chiar de la locul unde se organizau aceste petreceri, un loc plat pe vârful unui munte. Unele din aceste nedei purtau chiar numele Sf. Ilie, Sântilia.

Diana CĂRBUREAN