Ilinca Rusu ne prezintă romanul „Memento Vivere!” 

Biblioteca Municipală „Petru Maior” din Reghin va găzdui joi, 26 octombrie, începând cu ora 18, un moment cu totul special, lansarea volumului „Memento Vivere!”, semnat Ilinca Rusu. Seara va fi întregită de un recital susținut de Grupul Anotimpuri format din Smaranda și Enea German. Despre acest moment care deschide ediția din acest an a Zilelor Culturii Reghinene ne-a povestit chiar autoarea romanului „Memento Vivere!”  în interviul care urmează.

Reporter: Pentru cei care nu te cunosc, cine este Ilinca Rusu?

Ilinca Rusu: Îmi place cum ai pus întrebarea! Știi, eu sincer cred că personalitatea asta pe care ajungem să ne-o construim de-a lungul vieții e doar o parte a ființei misterioase care suntem în realitate. Ca și când Autorul – spiritul nostru – creează diverse personaje în nenumărate existențe. Și atunci, poate că cel mai aproape de adevăr ar fi să spun că Ilinca Rusu este un om pasionat de tot de ceea ce înseamnă arta de a trăi frumos și în armonie cu tine însuți și cu ceilalți.

Îmi place să mă joc, să fiu în continuă evoluție, să învăț din greșeli, să mă bucur de natură, să iubesc… Sunt o ființă pentru care libertatea este foarte importantă, poate ușor rebelă din fire. Mă regăsesc cu greu în situații care mă constrâng, ori mă îndeamnă la compromisuri masive, așa că acesta este unul dintre motivele principale pentru care am ales să fiu cât mai independentă în ceea ce privește cariera. Atât scrisul, cât și consilierea terapeutică îmi vin ca o mănușă 🙂

Rep.: De unde această pasiune pentru scris? Când și cum s-a întâmplat să ajungi să îți așterni gândurile pe hârtie?

I.R.: De mică ador poveștile: să le ascult, să le citesc, să le văd și să le creez în imaginație. Dar cred că totul a început cu adevărat atunci când aveam 17 ani și am citit „Alchimistul” lui Coelho. Acela a fost momentul meu de Evrika! Romanul m-a fascinat de-a dreptul și am știut că asta vreau să fac și eu: să îi inspir pe ceilalți în a-și asculta sufletul, a îndrăzni să viseze și a face pași concreți spre ceea ce își doresc cu adevărat. Și să o fac în primul rând prin povești.

Concretizarea efectivă a venit totuși puțin mai târziu, prin 2006, când eram în facultate și am început să îmi aștern pe calculator gândurile, zbuciumul interior și căutările. La început nu am realizat ce fac, apoi ușor ușor ceea ce notam a început să se lege, să se nască personaje, să se țeasă intrigi. Câteva luni mai târziu, cu sprijinul familiei și al domnului scriitor Nicolae Băciuț, am avut enorma bucurie de a ține în mână primul meu roman, intitulat „Când copiii nu mai cresc”.

Rep.: Ajungem la „Memento Vivere!”. Ce ne poți spune despra cartea ta?

I.I.: Am intenționat să creez prin intermediul romanului „Memento Vivere!” un spațiu magic unde poveștile de viață ale unor oameni simpli să se îmbine cu istorisiri neobișnuite, menite să zdruncine ușor credințe limitate și să stimuleze noi puncte de vedere asupra iubirii și vieții în general. „Memento Vivere!” se traduce prin „amintește-ți să trăiești!” și, într-o mare măsură, cartea este rezultatul transformărilor interioare care au avut loc în viața mea în ultimii ani, ca urmare a acestui continuu proces de autocunoaștere și vindecare psihică. Aceste transformări mi-au deschis mult sufletul, pentru a pricepe că viața asta chiar este ceva absolut miraculos, iar noi avem dreptul și poate chiar obligația, de a o trăi cu tot ce avem mai bun în noi. Este o carte despre reziliența noastră, despre drumul către înțelepciunea pe care fiecare dintre noi o purtăm în inimă, despre credință și puterea iubirii.

Rep.: La ce să ne așteptăm parcurgând această carte?

I.I.: Sper ca fiecare cititor să fie inspirat și împuternicit atunci când lecturează romanul. Călătoria epică este în așa fel așternută, încât să suscite curiozitate și să te incite să citești mai departe. Puteți să vă așteptați la povești de dragoste, la puțin suspans, revelații neașteptate și întorsături de situație.. Probabil unele personaje, alături de punctele lor de vedere, vor fi provocatoare – eu sper să fie așa – dar într-un sens benefic…

Rep.: Cui se adresează acest demers literar al tău?

I.I.: Scrisesem la un moment dat o dedicație, așa… mai mistică, la începutul manuscrisului, care nici nu îmi dau seama cum am omis să o includ în varianta finală de tipar. Ea suna așa: „Tuturor celor care trăiesc mereu aceeași poveste a devenirii, în felul lor unic!”

Romanul se adresează publicului adult, iar în afară de această mențiune, nu cred că aș vrea să limitez accesul nimănui. Fiindcă fiecare dintre noi merităm să ne oferim șansa de a ne cufunda din când în când într-o poveste care să ne facă să ne punem întrebări esențiale, să ne amintim să ne hrănim sufletul și să recunoaștem imensele potențialități care sunt în noi.

Rep.: Cât de mult contează pentru tine rolul familiei?

I.I.: Am o relație foarte apropiată cu ai mei și, în timp, am realizat că familia e primul și principalul loc în care ne formăm, ne vindecăm și avem șansa de a învăța să iubim cu adevărat, adică fără condiții. Apreciind, acceptând, iertând, îmbrățișând, înțelegând nevoile individuale ale fiecăruia și cele proprii… Sunt norocoasă și binecuvântată să am și o relație de cuplu și căsnicie armonioasă, plină de iubire, însă nu vreau să idealizez familia, fiindcă în realitate nu este întotdeauna ușor să menții binele, pacea, echilibrul. E nevoie de multă muncă și răbdare. Așadar, pentru mine familia este mai ales angajament, dăruire și prezență.

Rep.: Doi dintre ei vor fi pe scenă alături de tine cu un moment muzical. Cât de mult contează sprijinul lor în tot ceea ce faci?

I.I.: Da, sora mea și tatăl meu – Trupa Anotimpuri, vor înviora întâlnirea noastră de joi cu frumoasele lor compoziții folk, însă și în culise am o întreagă armată de susținere! Cum ziceam, mă simt cu adevărat binecuvântată și plină de recunoștință față de întreaga mea familie. Fără sprijinul și ajutorul lor, probabil acest eveniment nu ar fi avut loc, sau ar fi necesitat eforturi mult, mult mai mari din partea mea. Însă nu îmi amintesc să fii existat o situație în care să nu primesc încurajarea și susținerea celor dragi în tot ce a fost spre binele și creșterea mea. Și sper din toată inima ca și ei să simtă la fel în ceea ce mă privește.

Rep.: Putem spera la o nouă carte în perioada următoare?

I.I.: Da, cu siguranță. Am început deja să lucrez la următorul roman și, dacă totul merge bine, e posibil ca într-un viitor nu prea îndepărtat să avem din nou motiv pentru un alt interviu 🙂

Rep.: O invitație pentru publicul cititor să vină la întâlnirea cu „Memento Vivere!”

I.I.: Vă aștept cu mare, mare drag și cu sufletul emoționat, la o conversație deschisă și degajată, în atmosfera primitoare a unei locații care pentru mine poartă foarte multe amintiri frumoase: fostul Club al Tineretului și actuala Bibliotecă Municipală. Vom avea parte de bucurii livrești, muzicale și culinare, așa că… nu ratați!

A consemat Alin ZAHARIE