“Bem şi ne spălăm cu apa din turbină”

b>Dramatic: o familie cu trei copii locuieşte într-un canton

De doi ani de zile o familie cu trei copii trăieşte într-un canton, fără curent şi fără gaz. Deşi s-au resemnat în faţa soartei şi au acceptat aceste condiţii de trai, în primăvara următoare ei vor fi evacuaţi şi de aici cu riscul de ajunge în stradă.

La prima vedere sunt convinsă că mulţi ar fi tentaţi să exclame “a, da, ţigani, cunoaştem”. Dar, omul trebuie căutat la suflet şi nu la origini. Familia Kapas este deosebită prin felul lor de a fi şi prin felul în care se zbat să iasă la capăt dintr-o situaţie în faţa căreia poate mulţi dintre noi ne-am pierde minţile.
Anişoara şi Mircea Kapas sunt părinţii a trei copii de 3 ani, 1 an şI jumătate şi cel mic abia de 7 luni. Mama este din comuna Ogra. Tatăl a crescut la o casă de copii din Bistriţa Năsăud şi în urmă cu patru ani a venit în oraşul unde mai avea singura lui rudă de sânge. cu speranţa că-şi va face un viitor mai bun. În urma unor neînţelegeri cauzate de lipsa de bani şi de spaţiu venite din partea rudei sale, Mircea a ajuns să trăiască în stradă, câteva săptămâni dormind pe băncile din centrul oraşului. Singura lui mângâiere a fost să o întâlnească pe Anişoara, cea care-i va deveni aleasa de suflet, fără a oficializa în vreun fel relaţia. Acum doi ani, ei au primit un spaţiu mic care aparţine de CFR Braşov, un canton alăturat căii ferate din cartierul Aleea Carpaţi. “E mic spaţiul, dar suntem mulţumiţi. Am încercat să-l îngrjim cum am putut mai bine, în fiecare zi avem grijă să măturăm praful sau zăpăda din jur”, spune Mircea.

Necazurile revin…

Necazul pentru familia Kapas a început la sfârşitul anului trecut când au fost anunţaţi că spaţiul în care ei locuiesc a fost cumpărat, noul proprietar urmând să-i evacueze în primăvara următoare. “Eu nu pot să mă supăr pe noul propietar, înţeleg punctul lui de vedere. Am stat aici doi ani de zile tot din mila acestuia. Dar sunt disperat că nu am unde să mă duc cu copiii. Nu am un acoperiş să le ofer”, continuă Mircea.
Dacă cei doi ar avea banii necesari pentru a cumpăra două verighete şi astfel să se căsătorească, Mircea şi-ar face un buletin de Târgu Mureş şi o cerere la Primărie pentru locuinţă. “Eu mai mătur şi bat covoare, orice fac. Dar cu puţinii bani care-i primesc mă bucur că pot duce acasă o pâine. De economii pentru a face starea civilă nu poate fi vorba”, spune Mircea.
Părinţii nu beneficiază de nici un ajutor social cu excepţia alocaţiilor pentru cei trei copii. Pentru a mai aduce ceva bani în casă, tatăl lucrează la măturat zăpad, la cărat, la zugrăvit sau alte munci ce i se oferă ocazional. De multe ori nu au de mâncare, iar locatarii cartierului care-i cunosc ca fiind oameni de treabă îi mai ajută cu câte o pâine sau un litru de lapte. Pentru spălat, băut sau făcut de mâncare, cei doi sunt nevoiţi să folosească apa din turbină. “Mai sunt zile când cerem apă de la Liceul Agricol sau de la locatarii din blocurile din jur. Nu totdeauna ni se dă pentru că apa e scumpă şi costă pentru fiecare”, spune Anişoara, mama copiilor.

Copiii, victime ale sărăciei

Ca să le ofere căldură copiilor este foarte greu. Din când în când, cu mare noroc, mai primesc de la locatari nişte lemne, de obicei uşi de lemn de la cei care şi le schimbă cu termopan. Copiii sunt mai tot timpul bolnavi, internaţi cu febră şi roşu în gât sau dizenterie.
“Dizenteria este o afecţiune frecvent întâlnită în colectivităţile sărace, în locurile unde nu se respectă condiţiile de igienă, din motive financiare sau din indolenţă”, spune Daniela Chiorean, medic specialist, medicina de familie.
Mama nu are haine potrivite să-i îmbrace, hrană cu care să asigure copiilor vitaminele necesare creşterii şi dezvoltării, nu are nici măcar un cărucior cu care să-l plimbe pe cel mic.
Anişoara şi Mircea se simt înghesuiţi într-o situaţie care-i depăşeşte. O partidă de şah în care singurii pioni loviţi pe tablă sunt copiii.
Amalia VASILESCU

“Eu mai mătur şi bat covoare, orice fac. Dar cu puţinii bani care-i primesc mă bucur că pot duce acasă o pâine. De economii pentru a face starea civilă nu poate fi vorba”, Mircea

“Mai sunt zile când cerem apă de la Liceul Agricol sau de la locatarii din blocurile din jur. Nu totdeauna ni se dă pentru că apa e scumpă şi costă pentru fiecare”, Anişoara