Valentine’s Day: să fie or not…

De când am început să scriu despre Valentine’s Day, mai precis despre locurile unde puteţi ieşi în oraş luni sau cadourile pe care le puteţi oferi fiinţei dragi, mi-am auzit de toate. De la parlamentări şi comparaţii între Dragobete şi Valentine’s Day până la idei de protest, cum ar fi ca cei cinici să sărbătorească Anti-Valentine’s Day. Într-o societate în care toţi se plâng că nu au timp nici măcar de un suc cu prietenii, nu înţeleg ce rost au atâtea dezbateri. DA, este o sărbătoare “americănească”, DA, nu va fi niciodată pe gustul cinicilor sau a celor cool. NU, nu e singura ocazie din an în care se poate sărbători iubirea, NU, nu trebuie să înlocuiască sărbătoarea tradiţioanlă a Dragobetelor. Dar eu, o reprezentantă a “tineretului din ziua de azi”, vreau să sărbătoresc tot ce se poate. E rost de întâlniri cu prietenii, rost de dansat, rost de cadouri simpatice, rost de voie bună. Count me in, cum ar spune americanul… Poate ar fi mai uşor să ignorăm detaliile nesemnificative, poate ar trebui ca puţinul timp liber pe care îl avem să îl folosim pentru a sărbători, a petrece, a zâmbi. Am sărbătorit ani întregi zilele altora din est, de ce nu am sărbători şi o sărbătoare sa bucuriei?

Pe vremuri, pe 24 februarie se sărbătoreau Dragobetele. Dimineaţa devreme, tinerii se îmbrăcau în haine de sărbătoare şi ieşeau afară din sat, băieţii adunând lemne pentru foc, iar fetele culegând flori de primăvară, flori folosite apoi în descântecele de dragoste. În jurul focurilor aprinse pe dealurile golaşe din jurul satelor, fetele şi băieţii dansau şi spuneau glume cu substrat erotic. În jurul prânzului, fetele coborau în fugă spre sat, iar băieţii îşi urmăreau draga. Cel care reuşea să fugă destul de repede ca să îşi prindă aleasa, porimea în dar un sărut, simbol al unei logodne neoficiale. Dragobetele era închipuit ca un flăcău voinic, puternic, frumos şi tare iubitor, putând fi întâlnit prin păduri. Unele fete şi femei doreau chiar să fie pedepsite de Dragobete, lucrând de ziua lui, iar apoi luând drumul pădurii, aici fiind “nevoite” să se lase iubite de Dragobete. Dragobetele poate fi considerat un Cupidon autohton.
Laura IONESCU