Un Valentine’s Day în Gara mică

“…care este una din minunile industriei secolului… Douăzeci de trăsuri legate unele de altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi”.
Istoria căilor ferate române începe acum 125 de ani. Nivelul economic a crescut simţitor odată cu primul fum al locomotivei cu abur. S-a uşurat şi scurtat modul de deplasare al călătorilor, unicul mijloc de transport care rămâne încă de neatins în ceea ce priveşte viteza şi comoditatea fiind maşina. Unii călători măsoară distanţa în kilometri şi staţii de oprire. Alţii o văd şi altfel.

Gara mică din Târgu-Mureş este doar o staţie afiliată gării mari, cu o activitate simplificată, un număr mai redus de personal şi fără un punct de formare al trenurilor. Simplitatea şi pustietatea ei m-a determinat să caut ceva special în tot acest mic spaţiu nebăgat în seamă de mulţi mureşeni. O fotografie de Ziua Îndrăgostiţilor.
Înfiinţată în anul 1847, încă de pe vremea Austro-Ungariei, gara mică, mică în comparaţie cu cea mare, din Târgu-Mureş scurtează sau lungeşte drumul, depinde de unde vii, cu o distanţă de 3 km. Mulţi o ocolesc, majoritatea celor care se refugiază pe micul peron fiind tinerii îndrăgostiţi sau amanţii care se feresc de privirile cunoscuţilor. Un loc mai retras de aşteptare sau de luat rămas bun. Un sfârşit sau un nou început. “Am observat încă de la primele ore ale dimineţii un aflux de călători. Mai mult tinerii care circulă spre Izvorul Mureşului. Merg la munte, la petreceri, cum le stă bine tinerilor. Unii vin, alţii pleacă, depinde unde-i cheamă dorul pe fiecare”, spune Vasile Bora, şeful staţiei CFR călători Târgu-Mureş. În cursul lunii trecute 16.128 de persoane au coborât în gara mică, majoritatea studenţi care vin la cursuri sau care şi-au luat nemotivat “mici “vacanţe mai prelungite pentru a sta cât mai mult cu partenerii lor de suflet. “Eu am venit de trei zile şi voi sta toată săptămâna asta la prietena mea. Este studentă la farmacie şi stă în gazdă. Eu sunt din Bucureşti, student la drept, şi ne-am cunoscut anul trecut când mergeam la mare, pe tren. Prefer să ne vedem aici şi nu în Bucureşti, chiar dacă capitala îţi oferă mai multe locuri de distracţie. Acasă la ai mei nu am avea intimitatea de care ne bucurăm aici şi bani de hotel nici vorbă”, spune Sandu. Cine spune că nu mai există romantism se înşeală. În 14 februarie chiar şi obiectele necuvântătoare şi-au făcut de cap, crezând că nimeni nu va observa.
Amalia VASILESCU