O fustă de gaboriţă de milioane

Păstrarea identităţii şi tradiţiilor minorităţii rome este strâns legată cu păstrarea portului tradiţional. Felul în care se îmbracă romii este ca un magnet pentru privirile celor care nu fac discriminare. Măiestria cu care o croitoreasă ştie să dea viaţă vestimentaţiei romancelor este deja bine cunoscută atât în satul Budiu de unde este ea, cât şi în localităţile limitrofe. Femeile se îmbracă urmând linia tradiţiei, fusta şi şorţul încărcate de amestecuri ţipătoare de culori, ajungând la un preţ de 4 milioane de lei.

Există un număr mare de tradiţii locale păstrate în diferite comunităţi de romi. Ele se referă la momentele importante ale vieţii, naştere, botez, acceptarea în rândul adulţilor, căsătorie, moarte, la modul de a face faţă unor situaţii dificile, sau la menţinerea structurilor sociale ale grupului.
Mai mult decât în cazul altor comunităţi, în cazul romilor este dificilă prezentarea unor elemente caracteristice ale tradiţiilor. Acestea diferă mult între ele din mai multe puncte de vedere. Pe lângă diferenţele de ordin socio-economic între diferitele grupuri, legate de ocupaţiile de bază, nivelul de trai, organizarea comunităţii, există şi diferenţe în privinţa gradului de păstrare a elementelor culturale distinctive.
"Modul în care se îmbracă este primul lucru care sare in ochi în ceea ce priveşte diferenţele dintre romi. Puţini sunt cei care le cunosc tradiţiile, dar despre gabori cred că ştiu majoritatea" spune Rozalia Tasnadi. Rozalia locuieşte în satul Budiu. Este pensionară dar, de zece ani ea croieşte fuste şi şorţuri pentru gaboriţele din sat şi din localităţile limitrofe. "Prin tradiţie, dacă fata a împlinit 12 ani poate purta acest tip de fuste, şi tot prin tradiţie ele se şi mărită de la o vârstă aşa de fragedă" spune Rozalia.

Metri de material, pliuri şi răbdare

În croirea unei fuste intră şi până la 12 metri de material, iar pentru şorţ 4 metri. Femeia lucrează 30 de ore pentru o singură comandă, cel mai mult timp şi răbdare consumând la plisatul acesteia care se face manual. Pentru manoperă gaboriţele plătesc peste o jumătate de milion de lei şi dacă se ia în calcul şi preţul materialului, dantelele şi alte "artificii" croitoreşti care se vor uneori, costul unei o fuste şi un şorţ ajung până la 4 milioane de lei. "Prind materialul la fiecare trei sau cinci centimetri cu mâna şi cos numai puţin, chiar atât cât să le potrivesc pe fiecare în mod egal una peste alta, toată lungimea. Abia după ce termin treaba asta mă apuc şi calc" continuă Rozalia. Materialul trebuie să fie cât mai colorat, cu modele florale petrecute cu fire aurii, terminate la bază cu dantelă. Aspectul înfoiat, bufant al fustei este dat de cele două rânduri de jupoane albe care se îmbracă sub aceasta. "La noi aşa cere obiceiul să nu lăsăm picioarele să se vadă. Totul trebuie acoperit, de aceea fustele noastre sunt făcute până jos. Altfel, e ruşinos" spune o gaboriţă.
Femeile căsătorite poartă batic pe cap, părul este lung, împletit şi împodobit cu câte o floare. De cele mai multe ori, acestea nu se asortează cu absolut nimic din restul combinaţiilor de culori care sar în ochi imediat, ideea jocului de nuanţe, nu neapărat de bun gust, fiind tocmai specificul vestimentaţiei. Culorile sunt foarte stridente şi se preferă amestecul de galben, roşu, verde şi auriu. Cât mai mult auriu. Aşa cum, şi accesoriile, cerceii, inelele, chiar şi dantura trebuie să sclipească ca aurul. Sau din aur.
Păstrarea identităţii şi tradiţiilor minorităţii rome este strâns legată cu păstrarea portului tradiţional. Deşi portul tradiţional nu este acceptat în totalitate de către societate, felul în care se îmbracă romii, specificul vestimentaţiei şi obiceiurile străvechi sunt ca un magnet pentru privirile celor care nu fac discriminare.

Amalia
VASILESCU