Un conflict atipic?

S-a vorbit mult în ultimii ani despre conflictul interetnic de la Târgu Mureş din martie 1990, mai ales în primii ani de după acel nefericit eveniment. Raportul întocmit şi dat publicităţii referitor la evenimente a ocolit cu fineţe fondul problemei. Din comisia de anchetă a evenimentelor petrecute atunci, au făcut parte oameni deveniţi celebri mai târziu, dar intraţi aproape în anonimat acum, precum Gelu Voican-Voiculescu sau Mircea Chelaru.

Dar întrebările rămân. Mai mult chiar, ele se amplifică pe măsură ce timpul trece şi devenim mai lucizi şi mai detaşaţi de ceea ce s-a întâmplat atunci. Contează însă ce spun mureşenii, oameni simpli, români şi maghiari, despre acele evenimente. La 15 ani ştim cine au fost cei manipulaţi, dar nu ştim nimic despre manipulatori. Şi probabil, nici nu vom afla prea curând.
Primele luni de libertate au fost pentru români o perioadă de entuziasm şi euforie, de identitate între discursul oficial şi opţiunile omului de pe stradă. Scopurile declarate erau de revenire la o democraţie bazată pe sistemul pluripartid şi economia de piaţă, precum şi reintegrarea României în spaţiul politic şi cultural european de care a fost ţinută deoparte timp de decenii prin Cortina de Fier. Aceeaşi atmosferă a fost şi la Târgu Mureş până în martie 1990.
Evenimente discutabile şi interpretabile Evenimentele de la Târgu Mureş din martie '90, au reverberat şi în localităţile din jur. În concepţia "regizorului din umbră", acestea trebuiau să constituie scânteia necesară pentru izbucnirea unor conflicte asemănătoare şi în alte localităţi din Transilvania locuite compact de populaţie de etnie maghiară. Cele preconizate nu au reuşit în totalitate din diverse motive. Un moment al acestui scenariu îl reprezintă şi barajele ridicate pe ruta Târgu Mureş – Reghin, în localităţile Dumbrăvioara, Ernei şi Sângeorgiu de Mureş cu scopul de a împiedica venirea spre Târgu Mureş a populaţiei de etnie română. Alte baraje au mai fost instalate în municipiul Târgu Mureş şi de asemenea pe ruta Târgu Mureş – Sovata, Râciu – Târgu Mureş şi Band – Târgu Mureş. Procurorul Liviu Moica declara la câţiva ani după evenimentele petrecute la Târgu Mureş: "Cel mai mare carambol după bătaie a fost incendierea autobuzelor celor din Reghin, Hodac şi Ibăneşti peste care au tăbărât cei din valea Nirajului şi Sovata, aduşi prin Eremitu. Am audiat o grămadă de victime, martori, dar nu am avut condamnaţi. 1-2 incendiatori s-au spânzurat, 4-5 au fugit în Ungaria. Dosarele cu omor deosebit de grav au rămas cu AN (autor necunoscut). Faptele nu s-au prescris, dar nu cred că se va mai face nimic". La 15 ani după acele evenimente nu ştim totuşi cine au fost cei care i-au îndemnat pe preoţii maghiari şi români să-i trimită pe oamenii de pe sate spre Târgu Mureş.

Ce mai spun mureşenii azi?

La 15 ani de atunci, contează mai puţin ce părere au cei care se vor a fi – unii chiar sunt – lideri de opinie ai românilor sau ai maghiarilor. Contează ce spun mureşenii de rând, cei din lumea reală, care împart aceleaşi condiţii de viaţă.
Csatlos Levente, tehnician: "Ne-am lăsat duşi de val. Este regretabil ceea ce s-a întâmplat. Nici acum nu ştiu cum am putut să ne lăsăm manipulaţi în halul în care am fost. Sunt însă unii care au profitat de pe urma a ceea ce s-a întâmplat atunci între români şi maghiari".
Ştefan Truţă, pensionar: "Nu eram prea tânăr nici atunci. Oricum eram mai în putere. Acum cred că am greşit ieşind în stradă. M-am lăsat purtat de euforia momentului. În mod sigur cineva a dirijat totul".
Andrei Balasz, liber profesionist: "Provin dintr-o familie mixtă. Tata este maghiar, iar mama româncă. Nici o rudă de-a noastră n-a fost în stradă. Am 20 de ani şi mă bucur că n-am trăit acele momente. Nu cred că aşa ceva se mai poate întâmpla în viitor. Probabil că toţi au învăţat câte ceva. Şi românii şi maghiarii".
Climatul de solidaritate socială şi etnică manifestată în timpul revoluţiei din decembrie 1989 a fost tulburat de conflicte şi violenţe (28-29 ianuarie, 18 februarie, 13-15 iunie 1990 etc.), iar conflictul de la Târgu Mureş din martie 1990 se înscrie în acest context complex. Astăzi putem concluziona că din punct de vedere politic, instituţional şi cultural au avut loc paşi decisivi spre integrarea României în structurile europene. Acest fapt face ca evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş să pară foarte îndepărtate. Şi regretabile.
Nicolae BALINT