Nefericitul Dino Zoff

Despre golul marcat de Loţi Bölöni la 16 aprilie 1983 în poarta lui Dino Zoff, portarul unei campioane mondiale, portarul cu 1.142 de minute de invincibilitate,
s-ar putea scrie o carte, atât de mult s-a vorbit în jurul subiectului. Iată cum îşi amintesc momentul câţiva dintre martorii acestui gol imposibil de şters din memorie, înscris în faţa a 80.000 de spectatori şi milioane de telespectatori.

Cristian Ţopescu: "Pe 16 aprilie 1983 am comentat meciul România – Italia. Italia era atunci campioană mondială, titlu câştigat în Spania cu un an mai devreme, şi România a câştigat cu 1-0, un gol marcat de Bölöni după o lovitură liberă executată scurt de Ilie Balaci, o altă mare valoare a fotbalului românesc. Stadionul a fost realmente în delir, campioana lumii a fost învinsă la Bucureşti cu un gol primit de marele portar de atunci, Dino Zoff, ulterior antrenor".

Ioan Chirilă: "O mare victorie! Poate cea mai mare a fotbalului nostru. În acest infern al Marii competiţii, când totul depinde, mai mult ca oricând, de o bară, de un luft sau de o pasă trimisă cu o fracţiune de secundă întârziere, tricolorii au luptat la temperatura rugby-ului, cenzurându-şi la tot pasul acţiunile cu o rigoare pe care numai nenumărate repetiţii ţi-o pot da… Un gol complex, pe un traseu de o limpezime rugbystică (comparaţia este inevitabilă)… Lansarea lui Cămătaru pe partea închisă, faultul, pasa scurtă – la mână – (am spune) dată de Balaci lui Bölöni şi şutul necruţător al acestuia. Un gol construit în sute de repetări la antrenament şi joc…"

Artizanul calificării la Europene

Nu putem trece peste momentul România – Italia fără să amintim echipele care s-au întâlnit atunci pe un stadion sufocat de fericire. Moraru – Rednic, Iorgulescu, Ştefănescu, Ungureanu – Augustin (78 Andone), Klein, Bölöni, Balaci, Geolgău (87 Cârţu), Cămătaru. Antrenor: Mircea Lucescu.
Italia: Zoff – Gentile, Collovatti, Scirea, Cabrini – Marini, Tardelli, Antognoni (57 Dossena) – Conti, Rossi, Bettega (70 Altobelli). Antrenor: Enzo Bearzot.
Golul lui Bölöni nu a avut numai o valoare sentimentală. A fost un gol care a adus două din preţioasele puncte cucerite de România în preliminariile Campionatului European din 1984. Dacă vom face un mic salt în viitor, la 7 luni distanţă de meciul cu Italia, îl vom descoperi din nou pe Loţi în postura de salvator al Naţionalei. E vorba de meciul de la Limassol, jucat într-o seară răcoroasă de sâmbătă. Era pe 12 noiembrie. Am tremurat atunci serios în aşteptarea unui gol izbăvitor, cu o echipă a Ciprului enervant de incomodă. Mai erau doar 13 minute din meci când Bölöni şi-a schimbat stângul ucigător cu o lovitură de cap la fel de eficientă. Putem spune, fără exagerare, că cel puţin un sfert din calificarea aceea la Europene a fost opera târgumureşeanului.

Un an de mijloc

În campionat, după două sezoane şterse, cu poziţii în clasament la limita supravieţuirii, în ediţia 1982-1983, cu o nouă conducere tehnică (principal Czakó Ioan, secund Kiss Madocsa), ASA a apucat să mai respire puţin. A terminat campionatul pe locul 8, iar publicul a putut savura câteva "gustări" de soi. Printre acestea un 4-0 cu Steaua, reuşit în 7 aprilie 1983. Au marcat Fanici, Biro şi Gall (de două ori). În echipa mureşenilor erau nume noi faţă de perioada '75. Lotul era alcătuit din: Dorin Naste, Varró Alexandru, Biró Levente, Szabó Ştefan, Florea Ispir, Jenei Francisc, Costin Pascu, Gáll Dezideriu, Both Gheorghe, Ilie Costel, Ladislau Bölöni, Dulău Valer, Bíró Imre, Monoki Mihai, George Ciorceri, Fanici Andrei, Hajnal Iuliu, Mihai Cernescu, Mircea Muntean, Adrian Botezan, Marcel Irimeaş. Loţi a jucat 32 de meciuri şi a marcat
7 goluri. Avea încă resurse.
Va urma.

Florin MARCEL