Ruinele de la Saschiz

Biserica de la Saschiz, cetatea ţărănească de pe deal, vechi monumente ce figurează în patrimoniul naţional cultural, dar şi şcoala veche săsească sunt ameninţate cu degradarea totală şi chiar cu dispariţia. Acest lucru este cu atât mai greu de înţeles cu cât aceste două obiective se află la câţiva metri de primăria localităţii.

Sub ochii blânzi ai autorităţilor locale s-a furat cam tot ce s-a putut fura. Acum nu mai este aproape nimic de luat, au rămas doar zidurile. Pe fondul indiferenţei celor din jur şi a lipsei de interes din partea celor care ar trebui să se preocupe de restaurarea şi conservarea lor, timpul va desăvârşi probabil ruina totală a acestor construcţii.

O istorie uitată

Comuna Saschiz din judeţul Mureş este alcătuită din trei sate şi are o populaţie de circa 2.200 de locuitori. Centru al ceramicii populare (de tip zgrafitocobalt) încă din 1702, dar binecunoscut şi ca centru al cusăturilor, ţesăturilor şi al portului popular, Saschiz apare pentru prima oară menţionat documentar în perioada 1305-1310. Oraş al breslelor încă în 1419, dintre care cele mai vestite erau cele ale cizmarilor, tâmplarilor şi zugravilor, Saschiz avea şcoli, spital, baie comunală şi judecătorie. La 12 mai 1678, oraşul Saschiz a intrat sub administraţia Sighişoarei, printr-o hotărâre a Dietei Transilvaniei. La Saschiz istoria frământată a Evului Mediu ne-a lasat mărturie două fortificaţii: Cetatea ţărănească fortificată, cu ziduri înalte şi turnuri ridicate exclusiv din piatră, situată pe un deal împădurit din apropierea vetrei satului şi Biserica evanghelică din centrul localităţii.

Plecarea saşilor a lăsat comuna goală

Ovidiu Şoaită, primarul localităţii, recunoaşte că sunt multe probleme în "parohia" sa. "Comuna s-a depopulat foarte mult prin plecarea saşilor, a spus primarul. La această oră avem circa 30-40 de gospodării ale saşilor aproape părăsite. Referitor la restaurarea Bisericii evanghelice, pot să vă spun că primăria nu este implicată pentru că nu are resurse financiare. Cred că Ministerul Culturii şi Consistoriul Evanghelic au dat ceva bani anul trecut pentru începerea restaurării. Cred că vreo 500 de milioane, nu cunosc exact. Probabil că vor mai da, pentru că ar trebui ca în 2009, cred, să fie gata restaurarea. Cel mai bine ar putea însă să vă spună aceste lucruri viceprimarul Schaser Ioan, pentru că el este şi membru în consistoriu. În ceea ce priveşte şcoala germană, ea se află în administrarea Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş, iar noi am făcut demersuri la Consiliul Judeţean să o treacă în patrimoniul primăriei".
Din 1990, de când a fost părăsită, şcoala a fost, practic, devastată. S-a furat tot ce se putea, de la mobilier, calorifere şi teracote până la instalaţiile sanitare şi de gaz.
N-au mai rămas decât zidurile şi ceva ţiglă pe acoperiş. Oricum, nu mai răspunde nimeni pentru ceea ce s-a furat, chiar dacă şcoala este peste drum de primărie.

Pe când sprijin de la Minister?

Schaser Ioan, viceprimarul din Saschiz, membru activ al Comunităţii evanghelice, spune că în decembrie s-au făcut nişte lucrări de restaurare, dar s-au oprit din lipsă de fonduri: "Am început pe 3 decembrie 2004 şi am continuat până pe 17 decembrie, cu ajutorul bănesc al unei fundaţii din Austria şi al Bisericii noastre, în total circa 500 de milioane de lei. S-a reuşit să se facă acoperişul şi patru nivele din turn, dar mai avem nevoie de bani. Proiectul făcut de noi prevede circa 23 miliarde pentru reabilitare, dar avem promisiuni că se va implica şi Ministerul Culturii şi chiar Banca Mondială, în acest an. Până atunci ne descurcăm cum putem… Avem mare nevoie de bani, mai ales că trebuie să restaurăm şi Cetatea din deal".
Situaţia monumentelor din Saschiz este emblematică pentru modul în care au fost protejate, în ultimii ani, siturile istorice şi locurile cu însemnătate culturală din România. Fără o implicare a Ministerului Culturii, aceste clădiri vor rămâne, dacă nu cumva se vor prăbuşi în curând, să impresioneze neplăcut turiştii străini care circulă spre şi de la Sighişoara.

Nicolae BALINT

Biserica fortificată, fiind situată chiar în vatra satului, a căpătat în acel timp rolul principal de refugiu al sătenilor şi doar când timpul le permitea, sătenii se refugiau în cetatea de pe deal. Biserica, alături de Turn, izolat ca amplasament şi nefăcând parte din structura bisericii, se află astăzi lângă şoseaua naţională ce trece prin centrul localităţii. Lipsită de incintă, Biserica din Saschiz a fost construită în anii 1493-1496 şi reţine atenţia prin frumuseţea expresivă a proporţiilor şi prin riguroasa adaptare a unui lăcaş de cult la nevoile de apărare, ea apărând drept un uriaş bastion. Biserica adăposteşte unul dintre cele mai frumoase potire lucrate de meşterii aurari din Transilvania. Potirul de la Biserica evanghelică din Saschiz reţine atenţia în mod deosebit prin frumuseţea lucrăturii şi prin simbolistica reprezentărilor. Pe piciorul-suport al acestuia se află gravate portretele regilor unguri Ştefan, Emeric şi Ladislau. Turnul din Saschiz este una dintre cele mai frumoase construcţii de acest gen din arhitectura cetăţilor ţărăneşti săseşti din Transilvania.

Cetatea cea Veche de la Saschiz, se aseamănă cu Cetatea Râşnovului. Construcţia cetăţii de refugiu aparţine perioadei trecerii de la stilul romanic la cel gotic, fiind terminată în secolul al XIV-lea. Acest fapt este confirmat de acoperişul într-o singură pantă şi de gurile de tragere prevăzute cu o grindă din lemn care se putea roti pentru a înlesni ochirea cu ghiule şi arcuri cu săgeţi. Acest sistem de guri de tragere se regăseşte la cetăţile Rupea şi Prejmer. Zidurile din piatră ale Cetăţii erau înalte de 7-9 m, fiind întărite cu turnuri de apărare de formă pătrată. Aceste turnuri, aşa cum arată denumirile rămase din acele vremuri (al şcolii, al pulberăriei, al preotului, al principelui, al paznicului), reflectă o bună organizare a obştii. Din vechea cetate s-a păstrat şi fântâna adâncă de 65 m.