Oraşul poliglot

Maksai Ioan Moise este poate singurul consilier Local din Reghin care îşi aminteşte de perioada în care în oraş se vorbeau cinci limbi. Născut în 4 iulie 1934 la Ocna de Sus judeţul Harghita, dar la doar un an s-a mutat cu familia la Reghin, după ce un incendiu a devastat Ocna de Sus.

* Reporter: Aţi plecat la studii şi v-aţi întors pentru a rămâne, în oraşul care "v-a adoptat". Aţi renunţat la o carieră universitară pentru postul de profesor de liceu. De ce?
Maksai Ioan Moise: Ar fi de spus că am absolvit Institutul de Cultură Fizică Bucureşti, pentru ca în perioada 1957 – 1975 să predau la catedra de educaţie Fizică şi Sport în cadrul Politehnicii Bucureşti. În paralel, timp de 18 ani am fost jucător de fotbal la Clubul Ştiinţa Bucureşti (actualul Sportul Studenţesc), iar apoi antrenor în cadrul aceluiaşi club. În 1975, după decesul tatălui meu a fost un şir de evenimente care au dus la luarea deciziei de întoarcere acasă. În 1972 a apărut o hotărâre de guvern prin care se stopa practic ascensiunea profesională a persoanelor de etnie maghiară. Eu lucram cu foşti colegi de institut şi nu puteam accepta ideea ca ei să avanseze la grade de conferenţiari şi eu să rămân doar şef de lucrări. Am profitat de oportunitatea care a apărut de a mă întoarce acasă, mai ales că toate documentele de transfer erau reglementate de şcoala la care veneam. Mi-am continuat activitatea sportivă la Avântul Reghin, apoi ca şi antrenor la Sovata. Până în 2001 am fost director la Clubul Sportiv Şcolar Reghin. Acum sunt pensionar şi consilier UDMR.
* Rep.: Reghinul este un oraş multicultural. Totuşi partidele reprezentative sunt române şi maghiare. Care este structura etnică a oraşului.
M.I.M.: Eu am crescut în cartierul Subcetate şi vorbeam cinci limbi: evrit, germană, română, maghiară şi ţigănească. Chiar şi ţiganii vorbeau trei limbi. Îmi amintesc plecarea saşilor, cum au fost duşi evreii în lagăre, am trăit războiul, după care totul s-a schimbat. Saşii şi evreii au dispărut aproape complet din Reghin. Oamenii s-au schimbat. După comunism, am fost printre primii care am pus bazele UDMR Reghin, filială care numără aproximativ 2.100 de membri. În structura etnică de acum, 30% sunt maghiari. Ştiu că în cadrul CL Reghin nu există partide ale altor etnii conlocuitoare, dar cei care suntem acolo, maghiari şi români, le reprezentăm şi lor interesele.
* Rep.: Ce sarcini precise aveţi în CL şi cum vă achitaţi de ele?
M.I.M.: Sunt la al doilea mandat ca şi consilier local, şi pentru că sarcinile mele sunt diverse, particip la toate şedinţele comisiilor din care fac parte: comisia de aplicare a legii 550, referitoare la suprafeţele comerciale, comisia pentru autorizarea taximetriştilor, comisia de sport, cea de sănătate, cultură şi învăţământ. Mai fac parte şi din Consiliul de Administraţie al Liceului "Petru Maior", aşa că am în permanenţă sarcini de efectuat. Nu pot spune că am avut până acum vreo iniţiativă particulară în CL. Dar ca şi grup, avem foarte multe sarcini, participând chiar şi la elaborarea punctelor din ordinea de zi a şedinţelor de CL, având în vedere că primarul face parte tot din formaţiunea noastră politică. Am participat la câteva din audienţele primarului, pentru că eram curios să văd ce fel de probleme au reghinenii. Şi m-am convins că majoritatea lor au probleme funciare, aceleaşi care apar şi la audienţele UDMR.
* Rep.: Percepţia despre Reghin este aceea a unui "burg" unde nu se prea întâmplă mare lucru. Se prevede vreo schimbare?
M.I.M.: Reghinul este un oraş dinamic. Este falsă orice altă imagine. Sunt schimbări, se construieşte, există privatizare, apar în fiecare zi străini care doresc să investească. Austriecii de exemplu, cei care doresc deschiderea unei intreprinderi pentru producerea de aparate electrice, sau turcii, care fac uşi şi alte profile şi care au peste 1.400 de angajaţi. Începem să avem posibilităţi financiare, aşa că faţa Reghinului se schimbă. Veţi vedea că atunci când parcul central va fi reamenajat deja tot oraşul va apare într-o altă lumină. Asta şi pentru că noi am învăţat că mai avantajos este pentru un oraş şi pentru oamenii lui să facem administraţie, nu politică.
A consemnat Eugenia KISS