Cei sapte pitici de la Frunzeni au nevoie de ajutor

Am ajuns în satul Frunzeni comuna Lunca, spre seară când soarele era deja ascuns după deal. Clădirea fostului CAP se zărea din vale. Am deschis uşa iar în jurul meu au început să roiască şapte copilaşi împreună cu mama, miraţi parcă de faptul că cineva le-a călcat pragul. Îi privesc pe toţi, care mai de care mai dragălaş, dar niciunul cu un zâmbet adevărat pe buze, era doar zâmbetul pur de copil plin de lipsuri.
Familia Panta este formată din nouă membri, şapte copilaşi, unde cel mai mare are 13 ani pe când mezinul abia a împlinit trei luni. Leonora, mama, primeşte vizita cu braţele deschise şi cu zâmbetul pe buze şi începe să povestească drama prin care aceasta trece alături de cei şapte copii. S-a căsătorit la o vârstă fragedă, la doar 15 ani cu cel pe care-l iubeşte şi acum. Atunci a venit pe lume şi primul copil, Viorel. Neavând unde locui, au pus mână de la mână, au adunat scânduri şi lut ridicându-şi un acoperiş asupra capului. O locuinţă de trei metri pătraţi în care până înainte de Crăciun au locuit toţi cei nouă membri ai familiei, o locuinţă unde pe lângă ei mai era şi soba şi patul în care se înghesuiau să doarmă. Primăria le-a oferit până la primăvară spaţiul în care aceştia în momentul de faţă locuiesc, iar după, vor fi nevoiţi să se întoarcă în acelaşi loc de unde au plecat, la aceleaşi condiţii mizere. Tatăl, lucrează cu ziua, din când în când ajutat de cei mici, pentru a reuşi să pună zilnic pe masă bucate.
Până nu de mult, beneficiau de ajutor de la stat, de 290 de lei, care cu timpul au devenit 190 iar acum banii nu mai ajung la ei deloc. Singura sursă de venit este alocaţia copiilor şi banii pe care soţul îi primeşte de la munca cu ziua. ”Ne este foarte greu. Dar încerc să le dau celor mici tot ce am. Le gătesc tot ce pot, mai ales ciorbe. Mai întâi se aşează la masă copiii iar la sfârşit noi”. Moşul nu a ajuns pe la ei. Poate e prea bătrân. Însă aceştia îl aşteaptă, poate anul viitor. Leonora, devine tristă, iar în ochi îi apar lacrimile când se gândeşte la copii „noaptea când pun capul pe pernă mă gândesc că unde vom sta la primăvară, pentru că între cei patru pereţi e greu pentru atâtea persoane. Copiii ăştia sunt lumina ochilor mei”, spune suspinând.
Primăria a încercat să-i ajute cu tot ce a putut, an de an le-a dus ajutoare sub formă de alimente. Momentan, Primăria Lunca a făcut un contract cu familia Panta, contract de închiriere pe termen limitat, până în primăvară. „Am amenajat o locuinţă socială, într-o clădire pe care am primit-o prin protocol de la Comisia de lichidare a fostului CAP, compusă din două camere, cu sursă de căldură două sobe, paturi, dulap mese. S-a făcut un contract care va putea fi prelungit, le-am pus în vedere să păstreze curăţenia, ei vor fi nevoiţi să-şi achite consumul de energie pentru că unde locuiau înainte nu aveau energie”, a declarat pentru cotidianul Zi de zi, Teodor Vultur, primarul comunei Lunca.
Drama acestei familii, care crede în Dumnezeu şi mai crede că într-un fel sau altul vor găsi o soluţie la toate problemele pe care le au este una impresionanta. Leonora, mama celor şapte copii, este multumita că-i sunt copiii sănătoşi şi că îi sunt un sprijin, fiecare ajutându-l după puterile sale cu toate că speră în continuare ca cineva să-i ajute să iasă din impas.