Dansul gainii la Apolllo

Daca e vineri, e party. „Va fi o noapte lungă, va trebui să-mi organizez timpul la minut, ca să ajung în toate locurile, mi-am zis luand taxiul spre club Apollo.

Parfumul amintirilor
Era un miros plăcut în taxi şi penru ca m-am gândit cu voce tare soferul Puşcaş, fost plutonier de poliţie mi-a vorbit despre parfumuri, cel putin jumătate din drum. În cealaltă jumătate, mi-a povestit despre anii ’70-’80 când „se îmbrăca elegant şi-i plăcea să-şi aleagă minuţios parfumurile”. Mi-a mai povestit cum în 1976, după testul psihologic de opt ore, au mai ramas 36 din peste 300 de candidati la militie. 15 ani a apărat dreptatea fiind foarte apreciat pentru iscusinţa în a prinde infractorii şi pasiunea sa pentru ceea ce face. E şofer de taxi de cinci ani, ştie locul fiecărui stâlp sau poartă din oraş şi e mândru de asta, iar mirosurile rafinate ii pslac la fel de mult si acum.

Mai puţină lume, mai mult loc de dans

La Club Apollo am aflat ca desi e vineri, nu se ţine karaoke…Cu toate acestea am rămas acolo, chiar dacă in Club nu erau 1500 de oameni, ca de obicei, ci numai vreo 200 de oameni! „Nu contează că e puţină lume, important e ca avem mai mult loc de dans.” mi-a declarat cineva, iar petrecăreţii au profitat din plin de faptul că au avut loc să se mişte în voie, făra grija coatelor si genunchilor celor din jur. Am avut astfel ocazia de a studia analiza noile stiluri de dans ca: dansul găinii, dansul nepăsătorului, stilul karate kid, dansul toboşarului sau cum vreti voi să le numiţi. După ce m-am lămurit cum se împacă distracţia cu numărul de petrecăreţi, în Apollo (nu pot să spun că am fost dezamăgită) m-am îndreptat spre Club Avi-Cola (în jurul orei doua noaptea) dar acesta e începutul altei poveşti…