Cât de profitabila e “afacerea” cântarelor?

Îi vedem în fiecare zi în centrul Târgu-Muresului, însa ne-am obisnuit atât de mult cu prezenta lor, încât nici nu ne mai atrag atentia. Au o gramada de haine pe ei, mâinile le sunt înnasprite, iar, când treci prin zona te invita pe cântar, facându-ti semn ca trebuie sa scoti din buzunar 50 de bani. Oamenii nu prea se dau în vânt, având în vedere ca “afacerea” merge cam prost: 7-8 lei pe zi.
Mariana are 60 de ani. Vorbeste cam greu, dar am reusit sa ne dam seama din ce bolborosea ca la doar un an jumate, în urma unei sperieturi a dat în epilepsie. Râde putin tâmp si zice: “Eu n-am copii ca nu am voie sa fac sex, doar v-am zis ca am epilepsie.” Când ai impresia ca i-ai intrat în voie, începe sa strige si sa dea din mâini sa pleci: “Au mai venit si alti derbedei sa ma scuipe si sa îmi ia banii.” Iar ca sa tina la distanta posibilii “pretendenti”, poarta în piept o insigna cu mesajul: “Stai la distanta! Sunt virgina!” si impune o distanta regulamentara de un metru. Cât despre câstig, Mariana e cam nemultumita: ”Nu prea îmi mai merge de când a mai aparut unu’ si-mi ia clientii.”
Pe cealalta parte a strazii, în loc sa gasesti un om ursuz si artagos, dai de un batrânel blajin, care se uita timid în jur. Mihai e pensionar de 28 de ani, de când s-a operat de hernie de disc. E vaduv si are copii. “Au plecat în Orastie sa-si faca si ei rostul lor.” Nu cere nimic de la ei, se multumeste doar sa-i vada fericiti. “Oricum au ei problemele lor, eu ma descurc singur. Când e frumos afara vin sa mai fac si eu un ban gramada.” Acestia îi ajung doar de pâine, care însa devine un lux atunci când vin facturile si impozitele. “N-o sa mor de foame! Doar Dumnezeu e sus!”