Acuzaţii la adresa primarului Bernády Győrgy

Şedinţe de consiliu suspendate. Altele n-au mai avut loc din lipsă de cvorum. Acuzaţii peste acuzaţii. Însoţite şi de o anchetă a unui reprezentant al Ministerului de Interne. O altă anchetă avea să-i urmeze la scurt timp. Şi toate acestea, se întâmplau în urmă cu aproape 90 de ani, la Târgu-Mureş.

O acuzaţie gravă şi…o demisie demnă

Primariatul lui Bernády Győrgy avea să înceapă sub auspicii relativ bune. Pe data de 30 ianuarie 1926, guvernul liberal trimisese prefecţilor de judeţe o adresă prin care li se aducea la cunoştinţă faptul că „…s-a hotărât colaborarea cu cu Partidul Maghiar în tot Ardealul şi Banatul. Bazele colaborării sunt următoarele…” În conţinutul adresei respective erau enumerate cele convenite, precum şi indicaţia ca Prefectul, în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu, să-şi dea tot concursul în acest sens. În martie 1926 însă, liberalii au părăsit puterea, dar guvernul format de generalul Averescu, a dispus colaborarea cu Partidul Maghiar pe aceleaşi baze ce erau cuprinse în adresa anterior menţionată.
În schimb, relaţiile primarului Bernády cu anumiţi consilieri erau destul de încordate. S-a ajuns până acolo încât unele şedinţe să fie suspendate, altele nu au mai avut loc din lipsă de cvorum, în alte şedinţe s-a ajuns să se profereze grave acuzaţii la adresa primarului, iar în urma unei şedinţe tensionate, primarul însuşi a ajuns să sesizeze Ministerul de Interne pentru ca acesta din urmă să facă o anchetă în Primărie. Spre exemplu, unul din cazurile cele mai mediatizate în presa mureşeană a timpului, a fost cel al lui Victor G. Maior. Om politic mureşean, acesta lansa în 1926 o gravă acuzaţie la adresa Primarului Bernády. Potrivit lui Maior, Bernády ar fi dispus, în calitatea oficială pe care o avea în cadrul defunctului Imperiu Austro-Ungar, alcătuirea în urmă cu zece ani (1916) a unei liste cu intelectualii românii din Târgu-Mureş şi judeţ – lideri de opinie – care urmau să fie arestaţi şi spânzuraţi imediat ce Regatul României ar fi intrat în război împotriva Puterilor Centrale. În timpul Imperiului Austro-Ungar, Victor G. Maior a fost notar cercual în Cerghidul Mic, judeţul Târnava Mică şi în această calitate îl cunoscuse pe Bernády. Atunci când însă lansa grava acuzaţie la adresa omului politic Bernády Gyorgy, Maior era preşedintele Camerei Agricole Mureş. Această acuzaţie la adresa primarului mureşean era lansată în presă şi în acelaşi timp era însoţită şi de demisia lui Maior din funcţia ce o deţinea. „Nu mă pot identifica cu acţiunile domnului primar (Bernády – n.a.) care, după părerea mea – scria Maior în demisia sa – în mod direct sau indirect, nu importă, urmăreşte o tendinţă de a compromite statul…Nu pot aproba direcţiunea ascunsă, care fatalmente constrânge pe cei mai buni şi eminenţi funcţionari români să renunţe la funcţiunile ce le aveau la primărie, nemaiputând tolera atmosfera încărcată ce s-a creat şi le impune încătuşarea sentimentelor patriotice”. Pentru a se face lumină în acest caz, odată cu demisia sa, Maior cerea, să fie audiaţi în calitate de martori şi cei 35 de români arestaţi.

Statuia generalului Bem, un măr al discordiei

Maior mai cerea să fie audiat şi un martor cheie, căpitanul de jandarmi Varga Ludovic, cel care-i arestase din ordinal lui Bernády, pe cei 35 de români. Contextul în care Maior făcea aceste afirmaţii era unul deosebit de încărcat, care risca să se deterioreze şi mai mult. În urmă cu doi ani, mai mulţi funcţionari ai fostului Imperiu Austro-Ungar, refuzaseră să depună jurământul de credinţă faţă de statul român şi ca urmare au fost concediaţi de autorităţi. Mai trebuie spus că, în mai 1926, Bernády a fotografiat statuia generalului Bem pusă în picioare şi strangulată cu un lanţ (şi asta pentru că statuia generalului paşoptist fusese dată jos de pe soclu, de către autorităţile române). Atunci când a fost interpelat de români pentru acest gest, într-o şedinţă de consiliu, Bernády a răspuns că fotografia a fost făcută pentru a o trimite Partidului Maghiar din Polonia prin Budapesta. Cu ce scop, a fost întrebat acesta. Bernády n-a răspuns. Lezat probabil de acuzaţiile care i se aduseseră şi de bănuielile care planau asupra sa, Bernády s-a adresat Ministrului de Interne pentru a dispune o anchetă şi a-şi proba nevinovăţia. Concluziile rezultate au fost cuprinse în raportul de anchetă nr. 105 din 1926. Investigaţiile făcute la Târgu-Mureş de inspectorul general din minister, Victor H.Starrak, l-au determinat pe directorul general din Ministerul de Interne, C. Caloianu, să-i aprobe lui Bernady Gyorgy să deschidă proces de calomnie împotriva lui Victor G. Maior. Procesul lung şi anevoios, derulat pe parcursul a doi ani, 1926-1928, i-a dat în cele din urmă câştig de cauză lui Bernády Gyorgy, deşi multe aspecte ale acestui caz au rămas neelucidate. În ordonanţa definitivă a Tribunalului Mureş, se spunea sec: ” Bernády Gyorgy a fost aflat nevinovat”. Chiar Bernády, politician abil, declarase în cuprinsul anchetei făcute de trimisul din Ministerul de Interne: „…Pentru faptele mele de atunci (1916 – n.a.), chiar şi în ipoteza că nu mi-aş fi făcut datoria, ori am abuzat de atribuţiile mele, nu mai pot fi răspunzător. Din partea Ungariei nu, fiindcă nu mai sunt supus ungur, iar din partea României nu, fiindcă atunci eram supus ungur şi fapta era comisă în Ungaria…” Inteligent răspuns, trebuie să recunoaştem.